Există zile de letargică deprimare cînd nu ți se potrivește nimic. Dintr-un soi de prudență superstițioasă, planuri cu stea în frunte nu ți-ai mai făcut de ani de zile, pentru a evita la grămadă ridicolul situațiilor nesigure. Țepene zac și amintirile, ca niște movile pufoase de păsări înghețate. Pe vremuri te primeau cu inima deschisă în cuibul lor însuflețit, gălăgios, îți înșirau cîteva povești cunoscute, te purtau o seamă de rotocoale pe deasupra orașului și-ți reveneai. Acum tot ce mai iese de sub semnul înțepenirii este ticăloșia...
Coșmarul pe care l-am încălzit în alveolele dintre hipotalamus și cortex a reușit să creeze o combinație între cele ce-au fost și cele ce-ar putea fi a doua zi. Cum hoinăream fără nici o preocupare printr-o mahala pe care n-o mai parcursesem de ani buni, doi bărbați m-au acostat în dreptul unei cafenele mărunte de cartier. Erau îmbrăcați la patru ace, tunși cu îngrijită alură și, mai mult decît orice, păreau foarte amabili în aspect. S-a dovedit repede a fi ofițeri de Securitate, cu legitimațiile întinse ca două boturi de cîini bine crescuți...
Toată viața m-am lovit de încăpățînarea reprezentanților literari și muzicali de-a expune publicului speța orfanalității, care scotea în evidență mila pe care trebuie s-o prezentăm ca un salut onorific în anturajul acestui gen de notorietate socială. Au fost mulți autori care au întors clasa pe toate fețele, ajungînd să demonstreze reversul și să oripileze masele de cititori neinformați cu contradicții și extreme ale sociopatiei infracționale. În primul rînd, orice caz diferă de la un context la altul și nu toți orfanii sunt egali între ei...
Ne vom simți mai împliniți, mai statornici și mai vii prin retragerea frustrării datorate pierderilor pe care le înfruntăm, prin diminuarea durerii și înțelegerea destinului ființei cînd vom realiza că, din toate cele dispărute sub ochii noștri, nimic, probabil, nu se pierde spontan. Orice plecare este anunțată prin filoanele permanenței filozofice încă din zorii fenomenului. Ce nu știm despre mecanismul declanșat în clipa apariției? Ce noțiune eternă cunoaștem și ne va surprinde prin stingerea ei fără anunț prealabil?
După miliarde de cuvinte tîrîte în dîra unei crucificări pe care-am crezut-o salvatoare, înnegrind dealurile sfinte cu o colcăială de vietăți incoerente, după ce-am participat la războaie sîngeroase, adîncimi înghețate și pierderi de ingenuitate, după ce ne-am desfăcut în elemente cuantice și fraze îmbrăcate în retorica serioasă a mîntuirii, după ce-am cunoscut emfaza încrederii în sacrificiul celui trimis și apoi, prin extensie, al celor care ne-au precedat, după umilința acceptată cu noblețea nevăzută a martirajului latent al modestiei pe...
