E greu de stabilit dacă prin aceste văi a existat vreodată altceva decît păduri și
izvoare, lacuri, catacombe și iar păduri. Cel mult străbătute de o firavă potecă abia
întrezărită marcînd negoțul între localități la mari distanțe de demult. Dacă sapi pentru
generozitatea unei fîntîni ai șanse să dai de frînturi de obiecte primitive, bucăți de oase
răzlețe, resturi de animale mici și chiar de cort putrezit, care denotă că civilizațiile zonei
s-au oprit în preajma Evului Mediu, oglindind ceva mult mai vetust. Riscul invaziilor
asiatice, ciuma...

L-au înșfăcat în Podu Roș, unde a mai apucat să vadă la lumina albastră a zilei
că l-au îmbarcat într-un autobuz special, Karosa, care asigura cîndva fosta linie 24, de
la Țesătura la Motel, trecînd prin Bucium, aproape că-i venea să le mulțumească pentru
delicatețea amănuntului nostalgic, bălăngănindu-l cu cagula pe cap la fiecare denivelare
de carosabil, năpădit de imagini penibile din trecut, și s-a trezit buimac, douăzeci de
minute mai tîrziu, pe platforma de la Repedea. L-au dat jos, atenți să nu se lovească la
cap sau să-și scrîntească un...

Bă, da ce v-a apucatără să fugiți așa, ca gărgăunii?
Da’ ce, vroiai Săndele, să ne facem ciuciulete?
Că nu ne topeau cîțiva stropi de ploaie muntoasă!
Mi-a udat țigara, Ioane!
Avantajul meu e că sunt subiectiv și nu fumez!
Crezi c-ai să trăiești o sută de ani?
N-o să prindă nici 50, făcu Dorin.

Mi se întîmplă să mă întreb, mai ales în ultimele două săptămîni, dacă am
decăzut atît de mult doar pentru că am ajuns să dorm în cimitir, să caut prin gunoaie și
să vorbesc singur? Ce-ar zice tatăl meu, un respectat inginer mecanic, ori mama mea,
nepoată de junimist, ori alte rude sofisticate, de la CFR și ONT, că urmașul lor scump a
ajuns un cerșetor printre resturi menajere și cruci? N-ar considera ei, dacă nu chiar
dînșii, această realitate o coborîre inacceptabilă în ierarhia socială a acestor vremi? A
tuturor vremurilor, dacă tot am deschis...

Cei cîțiva drepți ai nației, dintre cîți au mai rămas în activitate, sunt indignați în
fața a două dezordini agravante mergînd mînă în mînă: încercarea dezastruoasă a
omului simplu de a respinge credința în Dumnezeu, singurul în stare să le aducă măcar
ideea de alinare, și de a se acomoda fără revoltă cu ce i se întîmplă sub guvernarea
Diavolului. Un paradox, dacă acceptați ordinea și respingeți simultaneitatea.