Condoleanțe pentru pierderea tinerei prietene! Cu toată mîhnirea! A fost pe neașteptate! Ne pare extrem de rău! Pentru dumneavoastră, pentru familia ei. Pentru ea, deopotrivă, în primul rînd.
Vă mulțumesc! Nimic nu poate înlocui pierderea unei vieți atît de fragede și, pe deasupra, nimeni n-o poate explica. Mai mult: cînd ești lovit cu alte zaruri ale mizeriei, orice izbitură te clatină pînă la limita neredresării. Sunt obișnuit să zac sub un prag de nesimțire anesteziată o bucată de timp, pînă structurile psihicului vor procesa întreaga...
Există momente în care nu am chef de nimic. Nici să stau și să contemplu tavanul. Le detest. Primul refugiu care-mi trece prin cap este gîndul morții. O mare greșeală, dar nu pentru atracția ei. Prin repartiția ei universală, moartea este un fapt banal, dar intrigă prin suma de necunoscut pe care o implică. După miliarde de morți performate de oameni, încă nu știm aproape nimic despre ea. Un paradox vicios: ce rost are să meditezi la moarte cînd oricum va veni și oricît ne-am zbate mintea cunoașterea noastră va rămîne pe loc? Uneori, știința...
Cum am constatat într-o intervenție dedicată că Biblia nu este literatură, lista celor mai importante cărți de ficțiune va începe cu Iliada lui Homer, opera de la care a fost declanșat balul, cel puțin în saloanele civilizației occidentale. Mii de personaje, sute de fire narative, zeci de scene de război, pictate în versuri de o cadență obsesivă, profundă și seducătoare. Recitată într-o limbă străină, Iliada tot ar fi în stare să inducă înțelesuri și emoții generale, apropiate de amănuntul poetic. Greu de conceput o lume fără Iliada...
Hoinăresc cu sufletul abandonat deznădejdii prin orașul-mortuar. Nu sunt legat de nici o clădire sau stradă anume, toate-mi sunt indiferente. O fac pentru liniștea subconștientului, în speranța că sufletul se va umple de energia uscată a florilor puse la presat. Potrivit ipotezelor medievale, Abadon ar fi fost demonul lentorii, al contemplării și lenei. Din pieptul lui răsăreau oglinzi concave în care se reflectau demonii sufletului. Morți cu chipuri bidimensionale, existențe strivite, suferințe cu contur deformat. O zi cîntată de Arghezi...
Dacă te încurcă frustrarea că nu te ascultă nimeni, ascultă-te singur! Măcar se va fi găsit cineva care s-o facă! Anulezi și absolutul penibil al situației… Este un avantaj pe care nu ți l-ai dorit, e de netăgăduit, dar îți va folosi cu nebănuite resurse. Cartiere liniștite din trecut, despicate de străzi sub nămeți și brazi împovărați de troiene, singur le vei străbate; case aproape locuite, cu focul trosnind în sobă și lumînări arzînd în pomul împodobit, singur te vei bucura de împăcarea lor; mese întinse sub fețe imaculate și castroane...
