Cînd te lupți cu o fiară (lup, hienă, securist), dacă manifești cel mai nesemnificativ sentiment al compasiunii, ești – sau vei fi nu peste mult - pierdut. Dar ce altceva cîștigi dacă inima ta devine o piatră plină de venin, demonizînd orice sentiment lăuntric, rece la tragedia bestiei care te confruntă, scăpînd cu viață în sîngele unei ființe care nu are de ales?

Citește mai departe...

Cu acest capitol debutează micro-romanul în roman Buncărul cu flori, dînd părtășie despre învolburările mai profunde, rupte de lumea imediată, ale protagonistului. Fac această precizare pentru a pregăti cititorul cu schimbarea registrului de fond și a detaliilor ambientale. Ceea ce-a însemnat Dare de seamă despre orbi în monumentalul roman Despre eroi și morminte, al fizicianului argentinian Ernesto Sabato, Buncărul cu flori reprezintă pentru acest roman, cum s-o mai fi intitulînd (posibil Întoarcerea anotimpurilor). Păstrînd restul...

                                                                                                                      XXXII.

Omul este o eroare care se usucă întotdeauna înainte de-a atinge faza de fruct. Dar ce nu s-a mai spus? O singură ființă a fost...

                                                                                                                     XXIX.
 

Domnule Mlădiniu, șederea dumneavoastră la noi se apropie de final. Un final plăcut, aș pretinde. Nu că tind să vă arunc în...

                                                                                                                      XXVI.

După ce Colonelul s-a îmbarcat, lăsîndu-mă cu ochii umezi în soare, Monciu s-a așezat liniștit la masă.

Să nu credeți că sunt o...