Ceva de mîncare ar fi prielnic acestui organism scîrbit de cele lumești. Nu mare lucru, nimic sofisticat, ceva frugal, dar de bună calitate (un concept relativ al minții). Telemea de oaie cum este aproape imposibil să mai găsești, măsline cărnoase, ceapă fragedă, pîine de cuptor, poate și-o roșie, ca pe vremuri, obligat cu gust seducător, dacă e ca pe vremuri.

Ceea ce denumim lume (totalitatea fenomenelor care ne înconjoară material și conceptual în prezența percepută a universului pe care-l populăm) poate fi reprodus printr-o serie de simboluri în convenția care alcătuiește ceea ce numim limbaj natural. Limbajul astfel desemnat îndiguiește o realitate paralelă, analogică și proporționată, alcătuită din cuvinte care traduc imagini, gînduri figurative, idei și construcții complexe.

Fetida putreziciune a bulboanei din mijlocul creierului, care generează explozii de scîrnă-mproșcată prin bolta palatină, nervuri uscate pe lîngă laba piciorului învinețit terminat cu unghii negre și înghițituri mecanice împiedicate de solzii de pe carapacea gingiilor duhnind a descompunere.

Ceva din curiozitatea firii îmi dă ghes să privesc pe fereastra cavoului. Oricum nu văd mare lucru: petice de ceață, ruine afumate, umbre rufoase dispărînd în viteză, cîini costelivi țopăind macabru. Un lup zburlit cară o bucată de porc putred, din care cad viermi nervoși. Cîte o pală de foc îmi amintește de bucuria vieții pe care-am cunoscut-o cîndva. Cineva ciocănește în ușa de metal ca o multitudine de microorganisme. Sunetul este amplificat de mozaic și ciment, repede estompat de strîmtețe. Balamalele scîrțîie, o siluetă unitară se...

                                                                                Axiomele exegezei ca preambul

Cea mai dificilă sarcină în analizarea Bibliei nu este neputința explicației în termeni generali, ci în perimetrul celor constrînși la ireductibil. Lectura cere o aplecare meticuloasă în încercarea de-a descifra Cartea pe porțiuni...