De ce-mi spuneți toate astea? Nu-i obvios? Am fost parte a tuturor etapelor. Sunt ultimul martor al acelor întîmplări și poziționare de caractere la prima mînă. Sunt oameni care-au murit, care nu mai există. Nici mărturii despre ei nu s-au păstrat. Nu interpretări. Oameni a căror importanță era imposibil de prevăzut atunci, în orbirea nebuniei în care eram duși fără embarras de choix. Cine are acuitatea asta de-a prevedea ce va fi cu adevărat însemnat? Colonelul, poate, întrevăzuse cu inumană precizie. Asta e partea care acoperă gloria...
Tovarășe maior, v-am adus lista suspecților care trebe să-i supraveghem la sînge. Suferă de ceva? Ha, ha! De patriotism hepatic. Dă-o-ncoa’! Maiorul luă plicul întins cu o mînă tremurînd de emoție, scoase un cuțit cu buton din buzunarul de la piept, desprinse cu metodologie practicată sigiliul roșu, scoase foaia împăturită, o depuse ca pe un gîndac prețios pe spinarea biroului, o despături cu dosul palmei, își îngustă privirea ca la oftalmolog și rosti:
Prințul absolut al acestei lumi temporare. Diavolul în diferite forme geometrice și lenjerie intimă și performanță politică.
***
Ce te holbezi moșnege? Ți s-a făcut de niște dupace? Frumoasa limbă română, la fel de veselă, la fel de tristă! Sunt uluit că dupac n-a ieșit din uz, după atîtea zeci de ani democratici… Vezi să nu ieși matale din uz!
Mi-au confiscat celularul, ca să-l verifice de viruși. Au îndepărtat clanța interioară, ca să nu pot deschide ușa. Zăbrelele de la ferestre sunt zdravene. Nici nu-mi trece prin cap să-ncerc. E cît se poate de adevărat, nici n-am unde să mă duc. Viața orașului pare groaznică după delimitarea grădinii, relația se află într-o stare care-mi îngheață sîngele- n vine. Cîte o sirenă stridentă, amplificată pînă la durere, latră îndepărtarea de după gard la intervale neregulate. Toți ai mei au murit, despre cei cîțiva prieteni rămași în peisaj nu am...
Ce onoare deosebită, într-adevăr, de zile mari, de sărbătoare națională-n calendar trecută cu fir roșu, eram un biet felcer cînd dumneavoastră răpuneați fiara sintetică a bolșevismului timpuriu! Poftiți, poftiți, domnule Mlădiniu! V-am asigurat o rezervă modernizată, cu toate facilitățile de rigoare, în linia ultimelor plasamente occidentale. Vă rog, luați loc! Dacă doriți un televizor cu ecranul mai mare nu e nici o problemă, doar să menționați în treacăt! Ne-am temut să nu vă obosească ochii, în speranța că-i veți folosi la scrisul...
