Vorbeam în postarea precedentă despre Teamă și am definit-o ca pe un buton mental care ne influențează percepția realității, făcându-ne să vedem consecințele negative a unei situații sau alegeri ca fiind mult mai mari și mai înspăimântătoare decât sunt în realitate. Am zis că un mod de a gestiona teama este să ne imaginăm consecința cea mai gravă a unei situații și să o reducem la o zecime, aceasta fiind o alternativă mai realistă. Am putea asemăna exercițiul cu privitul printr-un binoclu, dacă privim printr-un capăt vedem obiectele mai mari...

Pornind de la definiția înțelepciunii, procesul de a crea un echilibru din ce în ce mai bun între lumea interioară și lumea exterioară, câteva gânduri ne trec prin minte.

Primul – că e un proces subiectiv, fiecare îl vede din perspectiva proprie, drumul unuia e diferit de al altuia și de aceea nu prea putem învăța de la alții sau scurta procesul personal folosind lecțiile altora. Prezența unui maestru poate să ajute, dar nu neapărat prin lecții, ci, mai degrabă, printr-un proces, pe care eu l-aș numi osmoză spirituală, un proces prin care...

Nu știu cum s-a născut în mine preocuparea cu înțelepciunea. Știu că primul indiciu în această direcție a fost pe la 28 de ani, când, într-o seară, ne-am amuzat cu niște prieteni cu întrebarea ce am face dacă am avea o sumă imensă de bani. Provocarea era să ne gândim la ceva pentru care o sumă obișnuită nu era suficientă. Provocarea era să gândim gânduri mari. Întrebarea a rămas cu mine mult timp după acea seară și într-o zi, pe neașteptate, a venit răspunsul, aș face o școală de înțelepciune.

Școala de înțelepciune trebuia să fie un loc în...

 Cînd trăiești în teritoriul nezbuciumat al siguranței care se-mplinește odată cu-nserarea, nici nu percepi binecuvîntarea care animă lucrurile, pentru că așa consideri că trebuie să fie. În lipsa celor mari, te apleci asupra celor mici, așa cum în vremea liniștii trebuie să te-nfiori la gîndul furtunii care nu se mai ivește. Nu judeca lumea prin prisma faptului că vezi lumina ultimului vagon după ce trenul a trecut. O singură epopee relaxată cu un fior deșelat în raza acestui concept de miraculoasă întîmplare de prea puțini apreciat...