Simplitatea, ca esență a artei, a fost preocuparea permanentă a ”țăranului elitist” devenit celebru ca sculptor, Constantin Brâncuși. El este recunoscut ca fiind fondatorul artei sculpturale moderne și unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului trecut. În viziunea sa, simplitatea reprezintă ”o complexitate rezolvată”.

Transfigurarea complexității în simplitate estetică este sarcina artistului. Acesta preia existența ori ”bucăți de existență”, cu trăiri, sentimente, dificultăți, suferințe, complicații și multe altele, ”existența sofisticată” cum i-am putea spune și, prin arta și talentul său, le transformă în opere generatoare de bucurie și plăcere estetică. Sub semnul unei astfel de simplități, o simplitate esențializată, stau operele monumentale denumite ”Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu”, cunoscut și sub numele de ”Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu”.

A trecut ceva vreme de când n-am mai adormit plângând. Durerea a revenit în forţă astă-seară, la fel de proaspătă şi nouă ca în prima zi de după. O crezusem anihilată, anulată, dar poate nu făcusem decât să o înăbuş şi să o ascund. A reapărut pe neaşteptate asemenea unui cancer ce a scăpat de vârful cauterului, ca mai apoi să se răspândească prin tot corpul din ungherul unde până atunci stătuse pitit, pândind un moment de slăbiciune.

Alexander Hausvater lansează joi, 25 februarie, ora 18 la Sala Mică a Palatului Naţional al Copiilor trei cărţi scrise în pandemie şi publicate de Editura Integral – Aici, radio Eros, Dor călător şi Penumbra, forme de rezistenţă într-o perioadă complicată, concretizări ale realităţii că închiderea formală a segmentului cultural nu a oprit creaţia.

La lansare veţi asista la o o discuţie despre trecerea de la carte la teatru şi respectiv despre procesul invers, presupus de capacitatea creatorului de a pleca din teatru către literatură, fără ca respectivele două domenii să fie vreodată părăsite pe deplin.

Te-ai gândit vreodată încotro? Unde te-ar duce paşii şi cât de departe te-ar purta gândul dacă nu ai mai avea frici, dacă nu te-ai mai teme de nimic? Îţi poţi închipui cum ar arăta lumea ta dacă nu ai mai găsi în ea nimic de care să fugi sau să te ascunzi, niciun obstacol, nicio oprelişte, niciun munte de urcat, doar văi puţin adânci şi câmpii line?