Mădălina Manole - „Fata cu părul de foc” a muzicii românești - a contrariat pe toată lumea atunci când, pe 14 iulie 2010, în dimineața zilei în care împlinea 43 de ani, a dispărut absurd, în neant. Cariera vedetei, lansată de primul ei soț, compozitorul Șerban Georgescu, intrase într-un con de umbră. Mădălina era depresivă și se pare că nu se afla la prima tentativă de suicid. Recăsătorită cu Petru Mircea, ea avea și un băiețel, în vârstă de un an la momentul petrecerii tragediei, însă familia nu s-a dovedit a fi cea mai bună soluție de ancorare în realitate.
Filmul românesc cu titlu controversat, premiat la Berlin, are ca personaj principal o profesoară. Cu un joc actoricesc mediocru, filmul prezintă cu titlu de ,,satiră", personajul principal, probabil nu întâmplător ales - o Profesoară, ca fiind o femeie de moravuri ușoare, care face un film deocheat cu partenerul său de viață, în timp ce în casă sunt și alte persoane, pe care apoi ,,îl scapă" pe internet. Filmul circulă, profesoara ajungând nu doar de râsul comunităților de pe internet ci și al elevilor și părinților.
Profesoara trbuie să le facă față acestor elevi și părinți, într-un fel de rușinare publică, la o ședință organizată la școală. Drumul spre această ședință ,,ocupând" jumătate din film.
„Piesa asta e un hit,/ Dan Spătaru n-a murit...” – acest refren provocator, marca Boier Bibescu &vs. Don Baxter, încă își face simți ecoul în memoria afectivă a publicului din România. Dan George Spătaru (2 octombrie 1939, Aliman, jud. Constanța – 8 septembrie 2004, București) s-a născut într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în satul dobrogean Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de mic copil, dar mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal, el chiar devenind la un moment dat fotbalist profesionist.
Dan Spătaru a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, s-a confruntat cu un eveniment tragic: mama lui a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința testamentară a mamei - „Copiii mei să învețe carte". În acest orășel, Dan a urmat liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe postul de mijlocaș la clubul Știința București din Divizia B, viitorea echipă Sportul Studențesc, a lui Mircea Sandu sau Gino Iorgulescu. Deși părea un jucător promițător, când a ajuns în anul al III-lea la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, descoperindu-i-se o hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii.
Abecedarul, ediția 1959 este manualul care a stat la baza educației a generații de copii din România. Medicii, profesorii, inginerii și multe alte categorii, astăzi aflați la vârsta a II-a sau a III-a, au învățat după acest abecedar.
Gil Dobrică (14 februarie 1946, com. Călărași, Dolj – 17 aprilie 2007, Craiova) a fost un mare și atipic solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii dar mai ales preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată „Country Roads" (modificată în „Hai, acasă”") a devenit emblema stilului său muzical. Cânta cover-uri dar o făcea într-un mod fabulos, punându-și o amprentă sonoră specifică.
