Gil Dobrică (14 februarie 1946, com. Călărași, Dolj – 17 aprilie 2007, Craiova) a fost un mare și atipic solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii dar mai ales preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată „Country Roads" (modificată în „Hai, acasă”") a devenit emblema stilului său muzical. Cânta cover-uri dar o făcea într-un mod fabulos, punându-și o amprentă sonoră specifică.

Când Florin Piersic venea, pe vremuri, în turneu cu un spectacol la un teatru de provincie, hotelul în care era cazat era asaltat de admiratoarele falnicului „haiduc”. Pur și simplu, se făcea coadă pe holuri și pe scări, duduițele de orice vârstă sperând, adesea zadarnic, să aibă parte de o cât de scurtă conversație mai mult sau mai puțin intimă cu „Mărgelatu”...

Dar viața acestui mare seducător nu a fost întotdeauna un zbor lin din floare-n floare. Născut pe 26 ianuarie 1936 la Cluj-Napoca, dar din părinți originari din Bucovina (mama originară din Valea Seacă, iar tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți (unde familia s-a refugiat după Diktatul de la Viena, când orașul său natal a fost cedat vremelnic Ungariei) și, ulterior, înapoi la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3 (azi Colegiul Național „Emil Racoviță”).

În anii 50, dacă aveai „pete” pe dosar, de pildă dacă părinții făcuseră un pic de politică pe vremea „vechiului regim” sau avuseseră o brumă de avere sau de pământ, lesne zburai din facultate sau de la slubă, ori chiar ajungeai la pușcărie sau într-o tabără de muncă, „pentru reeducare”.

Acesta a fost și cazul marelui actor Matei Alexandru (25 decembrie 1927, Goioasa, Bacău – 1 iulie 2014, București), care a avut, între altele, nenorocul ca tatăl său să fi fost cândva primar liberal într-o comună neînsemnată din Moldova și, în plus, în adolescență fusese atras câteva luni de ritualurile unui partid extremist.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" secția actorie, la București, în 1951, deși începuse facultatea la Iași, în anul 1948. Fost deținut politic, închis, împreună cu tatăl Matei Dumitru și fratele Matei Octavian, este dat afară din facultate de câteva ori. Revine, la București, unde-și continuă facultatea. Tatăl - Matei Dumitru, fost fruntaș liberal, avusese funcția de primar al comunei Goioasa. Primar fiind, nu și-a luat niciodată indemnizația, lăsând-o în beneficiul obștii, dar asta nu a contat deloc în ochii comuniștilor. Părinții sunt deportați, toate bunurile confiscate, iar tânărul student este nevoit să muncească pentru a se întreține. Noaptea descărca saci de cartofi sau de ciment din vagoanele de marfă în Gara Obor, iar ziua mergea la facultate și spre seară făcea figurație la Teatrul Național.

Într-o epocă în care vocea nu era prelucrată pe computer și nu oricine putea cânta cu adevărat, a existat o voce caldă și vibrantă, cu un tremolo specific, cum azi nu mai avem. Și, poate, nici nu vom mai avea vreodată.

Absolut toți cunoscătorii pe care i-am întrebat mi-au dat un singur răspuns: „Cel mai bun cântăreț român? ...Aurelian Andreescu. Absolut unic!”. Din păcate, acest uriaș artist nu a putut cânta decât 25 de ani, el stingându-se prematur, la doar 44 de ani.