A doua zi dimineaţa, mă scol devreme. Doina încă doarme. Mă aşez turceşte pe covor şi îi răsfoiesc cărţile, răspândite jur împrejur, pe jos. Deosebite, de intelectual rafinat, ediţii de lux în suedeză, în engleză şi în română. Le ridic, le şterg de praf şi le aşez, la locul lor, în bibliotecă. Se trezeşte târziu. Le vede, astfel rânduite, şi protestează vehement. Recunosc intimidată, că am vrut să-i fac o surpriză, speram, plăcută. N-am bănuit o clipă că intenţia mea se va izbi de un zid.Nu-mi mai adresează niciun cuvânt. E de neiertat ce...
Doina s-a născut într-o familie modestă din Braşov. Tatăl ei, un împătimit de comunism, a vrut să-i dea numele Stalina. Ce oroare! Sărman naiv. S-a încăpăţânat toată viaţa să apere ideologia unui partid la care a aderat de tânăr şi pe care l-a apărat cu înverşunare împotriva evidenţei, împotriva criticilor, din ce în ce mai îndreptăţite. Înainte de a se stinge din viaţă, s-a declarat învins. A spus, în şoaptă, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu-l audă cineva: Ne-au păcălit! Asta au făcut! Ne-au păcălit!
Astăzi, Doina vrea să/mi vorbească despre Suedia. S-a hotărât să-mi împărtăşească o convingere ei: - O lozincă a învins un popor: să respectăm corectitudinea politică! Aşa s-a stins bucuria de viaţă a suedezilor, naivi şi atât de timizi. Îmi spune apoi, zâmbind: Timiditatea li se topeşte doar sub efectul băuturilor tari, ingurgitate pe nerăsuflate în cantităţi importante. În Suedia sunt magazine, de dimensiuni impresionante, unde nu se vinde nimic altceva decât băutură.
În dimineața asta, Doina mi-a făcut o destăinuire. O exasperează femeile. - Sunt mai rele decât bărbaţii. Extrem de priculoase. Aprige. Neîndurătoare. Din cauza lor sunt atâţia homosexuali pe lumea asta. Cum să le supote, săracii de ei?! Femeile, ce catastrofă! Interesate, manipulatoare, veninoase!, vrea cu tot dinadinsul să mă convingă.
Sună telefonul. E Diana, nepoata ei din America. Nicio tresărire în vocea Doinei. Doar chipul pare să i se ilumineze pentru o clipă. Ascultă cu atenţie ce i se spune. Îi transmite apoi nepoatei, scurt şi rece, concluzia convorbirii: Am să mă gândesc. Nu pot lua o hotărâre atât de importantă acum. Mai vorbim!
