Dinspre partea tatălui era o Lahovary, după mamă era Mavrocordat, familie de cărturari, dar principesă devenise prin căsătoria cu principele Valentin Bibescu. Pe tatăl său, voluntar în răsbelul din 1877, l-a descris în ciclul de amintiri „Trecerea Dunării” publicat în Journal des Debats, fost corifeu al Partidului Conservator cel vechiu, preşedinte al Senatului, diplomat si ministru de Externe.

Despre Jean Lahovary se vorbea ca despre un Caton al României, a fost singurul contribuabil ce a făcut apel împotriva fiscului, cerând să fie taxat cu...

Sunt întrebată deseori ce mi-a lipsit cel mai mult în acest răstimp de claustrare care pare că nu se mai sfârșește niciodată... Îmi lipsește scena cabaretului meu culinar de la Jariștea Locantă, îmi lipsesc poveștile levantine jucate seara pe scena vieții mele, mă doare și mă seacă la inimă dispariția musafirilor mei, îmi lipsește muzichiia lăutarilor cu veche pecete, îmi lipsește ritualul prezentării bucatelor la lumina sfeșnicelor de bronz și – dincolo de toate acestea, încununându-le într-un fel anume – îmi lipsesc făloasele apucături și...

  • „Umorul nu-i o simplă glumă“. (Charles Chaplin)
  • “Freedom is not for free” (din foclorul american)…
  • „Noi nu avem nevoie de mîrlani. Mîrlani sîntem şi noi“. (Citat din Ilf și Petrov)
  • „Sînt anumite sume în preajma cărora sentimentele sublime încep să se transfigureze: pînă și conștiința le caută explicații și justificări, cu argumentele cele mai subtile…“ (Citat din Victor Eftimiu, Kimonoul înstelat – 1932)
  • „Visurile sînt bune numai pentru cei ce nu iau viața în serios, căci ele te fac să trăiești mai mult în gînd decât aievea“. (Liviu...

A sosit clipa în care trebuie să fac o mărturisire de credință: Eu, Kera Calița, comersantă de Locanta Jariștea, nu lupt cu osârdie de una singură la cârciumă, ci am alături de mine, aproape de sufletul meu, un batalion de chelneri spilcuiți și somelieri dibaci, iar cât privește tainele cuhniei pe acestea le împărtășesc cu trei tineri de aur, calfele marelui Nicolas Bodislav, cel hărăzit de Cer cu o simțire magică.

Din zori până noaptea târziu, eu însămi trudesc alături de dumnealor, meșterii tingirilor și ai cuptoarelor, Lucene Cernaeff, Radu...

La începutul anilor 90, biciclismul nu era încă fiță. Nici pe departe. Dar cool, alternativ și chiar subversiv – tot era puțin. De fapt, termenul cool nici nu apăruse încă. Era cool înainte de termen.

La țară și în „urbanul mic” foarte mulți oameni încă se deplasau cu „tohanurile” (numite astfel pentru că se fabricau la U.M. Tohan), la fel ca în deceniile precedente.

În București, erau puțini cei care mergeau cu bicicleta zilnic. Rutele spre fabricile din oraș și platformele industriale din periferii erau satisfăcute de transportul în comun.