„-O omletă dintr-un ou sau din două?
-...Nu, din 16!”
Această replică de mare gurmand îi aparține lui Piedone, uriașul comisar justițiar de peste 120 de kg din filmele polițiste italiene, rol interpretat de actorul Bud Spencer (1929-2916), pseudonimului fostului sportiv de performanță (înotător olimpic și poloist) Carlo Pedersoli.

În România contemporană, „rolul” Piedone a fost și este jucat de un politician controversat, Cristian Popescu, care și-a adăugat oficial și „Piedone” numelui de familie. Cândva, și Piedone din România avea peste 100 de kg, dar, apoi, în urma unei operații de by-pass gastric, a slăbit semnificativ. A fost, totuși, singura schimbare  importantă. În rest, totul a rămas la fel. Primar la Sectorul 4 din București, își pierde postul după tragedia de la Colectiv, când a fost acuzat că a semnat autorizația de funcționare a clubului deși nu fusese prezentată autorizația obligatorie privind asigurarea securității în caz de incendiu. Ulterior, după o complicată procedură birocratică juridică, i s-a permis să candideze la postul de primar al Sectorului 5, câștigând alegerile de o manieră controversată. Acum, a fost condamnat definitiv în Dosarul Colectiv la o pedeapsă de 4 ani de închisoare cu executare și și-a pierdut din nou postul, nu înainte de a-i blestema incalificabil pe părinții victimelor de la Colectiv („Așa să-i ajute Dumnezeu dacă ei cred că le-am omorât copiii!”).
Deja încarcerat, Piedone postează pe internet prin intermediul avocatului său tot felul de mesaje amenințătoare, numindu-și obesiv adversarii „orci”.

Dar asta nu e totul! La Sectorul 5 există un primar interimar, însă, conform Legii, în termen de 6 luni de la vacantarea postului trebuie organizate noi alegeri. Ghiciți cine va candida de data asta! ...Piedone Junior! Adică Vlad Popescu Piedone, actual deputat (și care are ceva din look-ul tatălui său înainte de operația de slăbit..., adică o mare poftă de viață!): „Este tânăr, este părinte, este muncitor și, împreună cu Echipa Piedone, poate face în Sectorul 5 exact ceea ce trebuie!”. Acest „exact ceea ce trebuie” ar trebui să dea de gândit cel mai mult...

NOTĂ: Acest text este un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare.
Vă mai amintiți bancul despre primul automat de sandvișuri cu icre negre de lângă Kremlin? Deschizi o ferestruică, întinzi banii potriviți, o bătrânică îi ia, apoi o altă bătrînică întinde caviar pe niște bline, le dă primei bătrînici, care deschide ferestruica și le oferă clientului. Există soluții pentru orice!... Moscova apelează la astfel de soluții de avarie după retragerea marilor branduri occidentale de pe piața rusească în urma valului de sancțiuni economice provocate de agresiunea în Ucraina., Dacă, bunăoară, Renault, Coca Cola și Mc Donalds s-au retras deja, rușii se străduiesc să le reinventeze sub denumiri asemănătoare sau să le adapteze brandurilor locale deja existente și care au un cert ecou în subconștientul colectiv. Firma Avtovaz, care a cumpărat acțiunile subsidiarei Renault din Rusia va produce Dacia Duster (în Rusia - „Renault Duster”) în fabrica din orașul Togliatti din Regounea Samara sub denumirea Lada Duster, după ce a obținut acordul trustului francez în acest sens. Iar Serghei Sobianin, primarul Moscovei, a afirmat ulterior că în fosta fabrică Renault din capitala rusă va fi reluată producția de mașini Moskvici. Acordul de vânzare prevede însă ca Renault să-și poată răscumpăra participația în decurs de șase ani, fiindcă o astfel de piață enormă nu se abandonează pur și simplu, nu-i așa? În ceea ce privește portofoliul Coca Cola, acesta va fi redenumit paronimic: Cool Cola în loc de Coca Cola, Fancy în loc de Fanta și Street în loc de Sprite. În ceea ce privește lanțul de fastfood Mc Donalds, cu 847 de restaurante și 62.000 de angajați în Rusia, brandul se va transforma, cât se poate de cehovian, în Unchiul Vania. Burgerul nu va dispărea, cum altfel?
Ceea ce îngrijora Kremlinul s-a petrecut azi: Finlanda a cerut să adere la NATO! Pe fondul agresiunii rusești din Ucraina, se pare că același lucru îl va face în curând și Suedia!
„Sperăm că pașii la nivel național încă necesari pentru a lua această decizie vor fi luați rapid în următoarele câteva zile”, au spus președintele Sauli Niinistö și premierul Sanna Marin, care au susținut o declarație comună de presă.
Care va fi reacția Rusiei? Deocamdată, Kremlinul a anunțat exerciții militare cu submarinele nucleare în Marea Baltică, în apropierea zonei maritime aFinlandei. Însă Vladimir Putin declarase recent referitor la intențiile acestor două țări scandinave că o asemenea decizie va avea „consecințe militare și politice grave”. Iar fostul președinte al Rusiei, actualul vicepreședinte Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a amenințat din nou Occidentul cu un „război nuclear”, după anunțul Finlandei că va cere aderarea la NATO. Medvedev a scris un mesaj pe Telegram, potrivit The Guardian, în care transmite că există „riscul” unui „război nuclear în toată regula”.
În regiune, Norvegia, Danemarca și statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia) sunr deja membre NATO. La fel și Polonia. Astfel, Rusia se simte amenințată că alianța Militară Nord-Atlantică ajunge și mai mult la hotarele ei.
„Salut declaraţia comună a preşedintelui Finlandei Sauli Niinistö şi a prim-ministrului Marin Sanna cu privire la aderarea la NATO a Finlandei. România este un susţinător ferm al politicii uşilor deschise a NATO şi este gata să susţină Finlanda în procesul de aderare. Împreună suntem mai puternici!", a scris Klaus Iohannis, imediat, pe Twitter.
Finlanda are o graniță cu Rusia întinsă pe 1.300 de kilometri și un trecut dur cu vecinul ei, atât pe vremea Imperiului Țarist cât și în timpul Uniunii Sovietice.
În 1809, după ce a fost cucerită de armatele Țarului Alexandru I, Finlanda a devenit Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus până la sfârșitul lui 1917. Profitând de perioada tulbure de după declanșarea Revoluției din Octombrie, Finlanda și-a declarat independența.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Finlanda a luptat de două ori împotriva agresiunii Uniunii Sovietice: în Războiul de Iarnă din 1939–1940 după ce Uniunea Sovietică a atacat-o; și apoi în Războiul de Continuare din 1941–1944, concomitent cu Operațiunea Barbarossa, prin care Germania invadase Uniunea Sovietică. Timp de 872 de zile, armata germană a asediat Leningradul, al doilea oraș al URSS. Asediul Leningradului s-a soldat cu moartea a circa un milion dintre locuitorii orașului. Trupele finlandeze au controlat unele din zonele de lângă oraș, dar au refuzat să-l atace sau să permită germanilor să utilizeze teritoriul finlandez de drept ca bază de atac; este încă controversat dacă se poate spune că finlandezii au contribuit la asediu sau l-au stânjenit.
Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Drept consecință, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor la 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conducătorul statului sovietic, se așteptase să cucerească întreaga țară până la sfârșitul anului, dar rezistența finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deși aceștia din urmă își depășeau numeric inamicii în proporție de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, când țara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic Regiunea Karelia, reprezentând aproximativ 10 % din teritoriul național și 20 % din capacitățile sale industriale.
Aproximativ 422.000 de karelieni, 12% din populația Finlandei, și-au pierdut căminele. Armata și civilii din zonă au fost evacuați în grabă, în conformitate cu termenii acordului, și doar câțiva civili au ales să devină cetățeni sovietici. Finlanda a fost nevoită, de asemenea, să cedeze o parte a raionului Salla, Peninsula Kalastajansaarento din Marea Barents și patru insule din Golful Finic. Peninsula Hanko a fost concesionată pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare. Privind în ansamblu, condițiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Rușii căpătaseră orașul Vîborg în plus fața de cererile lor de dinaintea războiului.
Agențiile de presă internaționale au distribuit ieri șrirea și imaginile în care ambasadorul rus la Varșovia, Serghei Andreev, a fost stropit cu vopsea roșie atunci când încerca să depună o coroană de flori la cimitirul soldaților sovietici căzuți în Al Doilea Război Mondial.
Imaginile filmate acolo îl arată pe ambasadorul rus plin de vopsea pe haine și pe față. Nu doar el a fost atins de substanța colorată, ci și soția sa și mai mulți oficiali care îl însoțeau. 

Mulțimea din jurul lui Andreev a scandat „fasciștii" în timp ce vopseaua era aruncată peste grupul de diplomați ruși.

Polițiștii polonezi au ajuns câteva minute mai târziu la fața locului și i-au ajutat pe diplomații ruși să ajungă la mașinile lor.  Potrivit Sky News, imaginile cu incidentul au fost difuzate și de agenția de știri rusă RIA, dar înregistrarea audio a mulțimii care scanda „fasciștii” a fost eliminată ulterior. 

În urmă cu câteva zile, monumentul dedicat soldaților sovietici din cimitirul aflat la Varșovia a fost vandalizat, scrie presa poloneză. Evident, protestul este legat de agresiunea rusă în Ucraina. Dar există și o rădăcină istorică dureroasă, legată de Al Doilea Război Mondial. Cimitirul cu pricina comemorează soldații sovietici căzuți în luptele pentru eliberarea Varșoviei. Numai că...
Episodul cu pricina este unul controversat. Înaintea sosirii trupelor sovietice s-a mai întâmplat ceva. Revolta din Varșoviaa fost o operațiune importantă a mișcării poloneze de rezistență Armata Teritorială (Armia Krajowa). Scopul acestei operațiuni a fost eliberarea Varșoviei de sub ocupația Germaniei naziste înaintea sosirii Armatei Roșii. Rebeliunea a coincis cu retragerea trupelor germane și apropierea trupelor sovietice de suburbiile estice ale orașului. În mod ciudat, însă, ofensiva sovietică s-a oprit chiar la porțile orașului, în vreme ce luptele din oraș dintre polonezi și germani au continuat timp de 63 de zile, fără ca revolta polonezilor să fie sprijinită semnificativ din exterior. 

Revolta a început pe 1 august 1944, când Armata Roșie se apropia de Varșovia, ca parte a planului de rebeliune națională denumit Operațiunea Furtună. Principalul obiectiv era eliberarea orașului de sub ocupația germană și sprijinirea luptelor împotriva Germaniei Naziste. Al doilea obiectiv era de natură politică: eliberarea Varșoviei înaintea sovieticilor, pentru a evidenția suveranitatea poloneză prin împuternicirea Statului Secret Polonez, înaintea Comitetului Polonez de Eliberare Națională sprijinit de sovietici. De asemenea, printre cauzele pe termen scurt s-au numărat și adunarea polonezilor apți de către forțele germane și mesajele radio transmise de Moscova care încurajau declanșarea rebeliunii. Inițial, polonezii au ocupat zone însemnate din oraș, dar forțele sovietice nu au avansat dincolo de marginea orașului până la mijlocul lunii septembrie. În interiorul orașului, luptele aprige dintre germani și polonezi au continuat.
La 16 septembrie, forțele poloneze aflate sub comanda sovieticilor ajunseseră la câteva sute de metri de pozițiile rezistenței, dincolo de râul Vistula, dar nu au mai avansat ulterior în timpul revoltei. Din acest motiv, liderul sovietic Stalin a fost acuzat că dorea eșecul insurecției pentru ca ocupația Poloniei să fie necontestată. Winston Churchill a pledat pentru sprijinirea polonezilor în fața lui Stalin și a lui Franklin D. Roosevelt, fără succes însă. Fără a obține culoar aerian din partea sovieticilor, Churchill a trimis peste 200 de zboruri de aprovizionare a trupelor poloneze. Misiunile de aprovizionare au fost realizate de avioanele Royal Air Force, South African Air Force și Polish Air Force, care zburau la joasă altitudine. Mai târziu, când au obținut permisiunea sovieticilor, forțele aeriene americane au realizat o singură misiune aeriană masivă de aprovizionare, ca parte a Operațiunii Frenetic. 
Deși numărul exact al victimelor rămâne necunoscut, aproximativ 16.000 de membri ai rezistenței poloneze au fost uciși și aproape 6.000 au fost răniți. În plus, între 150.000 și 200.000 de civili au murit, majoritatea fiind victimele crimelor în masă săvârșite de forțele Axei. În timpul luptelor din oraș, aproximativ 25% din clădirile Varșoviei au fost distruse. După predarea forțelor poloneze, trupele germane au demolat sistematic 35% din oraș, clădire cu clădire. Din cauza distrugerilor anterioare, din timpul invadării Poloniei (1939) și a revoltei din ghetoul Varșovia (1943), când sovieticii au ocupat orașul în ianuarie 1945, acesta era distrus în proporție de 85%...
Unde sunt imaginile de altădată cu Vladimir Putin făcând baie la copcă în Siberia sau călărind la bustul gol?
La defilarea de Ziua Victoriei - 9 Mai - din Piața Roșie, liderul de la Kremlin, tot mai vizibil slăbit de boală, și-a pus pe genunchi... o păturică! Deși erau 9 grade Celsius, a simțit nevoia să se protejeze de frig, ceea ce veteranii de război nonagenari așezați lângă el în tribuna oficială nu au făcut.
Nici parada aeriană obișnuită nu a mai avut loc, ci doar a trupelor de uscat.
Iar discursul lui Putin, care a reluat temaele sale favorite - denazificarea Ucrainei și provocările Occidentului decăzut moral - nu a adus nimic nou. Nu s-a glorificat vreo victorie în Ucraina, iar liderul Rusiei a recunoscut implicit pierderile umane de pe front, anunțând că a semnat un decret pentru ajutorarea militarilor care și-au pierdut viața.
Discursul lui Vladimir Putin din Piața Roșie de la Moscova în care, printre altele, președintele rus a justificat declanșarea războiului din Ucraina spunând că Occidentul ar fi fost pregătit să invadeze teritoriul Rusiei, a atras criticile mai multor oficiali occidentali și activiști și politicieni ruși aflați în exil.

Ben Wallace, Ministrul Apărării din Marea Britanie: „Nu poate fi nicio zi a victoriei, doar dizgrație și înfrângere sigură în Ucraina. [Putin] trebuie să înțeleagă că a pierdut pe termen lung și că e complet pierdut. Rusia nu mai e ce a fost.”

Kira Iarmiș, purtătorul de cuvânt al liderului de opoziție aflat la închisoare – Alexei Navalnîi: „Un om bătrân, nebun în autoizolarea sa, stă singur pe un podium pentru că nimeni nu a venit să fie cu el, tușește și spune ceva despre naziștii din NATO. Nici cei mai devotați fani ai lui Putin nu cred că o să considere asta o imagine a victoriei.”

Mihail Hodorovski, fost oligarh rus și critic al Kremlinului, aflat în exil: „Astăzi este o sărbătoare pe care am serbat-o din copilărie. Pe 9 mai 1945, naziștii care au bombardat Kievul la ora 4:00 pe 22 iunie 1941 au capitulat. La ora 4:00 pe 24 februarie 2022, sub semnul spiritelor rele fasciste, Kievul a fost bombardat din nou. Urmașii unora dintre cei care au câștigat [războiul]. Care au devenit fasciști. Uitați de 9 mai. Asta nu este sărbătoarea voastră.”

Reacții la discursul lui Putin: „De Ziua Victoriei, Putin pierde războiul său din Ucraina” / „Asta nu este sărbătoarea voastră”

Aliați ai activistului politic aflat la închisoare Andrei Pivovarov, postare Twitter: „Putin a depus flori la memorialele orașelor-erou Kiev și Odesa. Nu e nevoie de niciun comentariu.”

Gennady Gudkov, fost parlamentar și membru al opoziției liberale, aflat în exil: „Putin repetă citate din sertarul cu zombie, neîndrăznind nimic mai serios. Asta înseamnă că Kremlinul nu mai are niciun truc la dispoziție. Acum, înfrângerea lui Putin este doar o chestiune de timp.”

Michael McFaul, fostul ambasador american în Rusia: „De Ziua Victoriei, Putin pierde războiul său din Ucraina. Este timpul ca soldații ruși să meargă acasă.”

Meniurile televizoarelor prin satelit din Rusia au fost alterate luni pentru a arăta telespectatorilor de la Moscova mesaje despre războiul din Ucraina, precum: „Aveți mâinile mânjite cu sânge”, „Pe mâinile voastre curge sângele a mii de ucraineni și sute de copii morți”, „TV-ul și autoritățile mint. [Spuneți] nu războiului”.