Grăbiți, au ajuns exact la ora deschiderii. Au cumpărat biletele pentru intrare și cu gențile grele pe umeri au pășit înclinat și atent pe parchetul din lemn masiv care scârțâia sub tălpi, în sălile înalte ale muzeului de artă.

Colegul lui și-a lăsat geanta jos, chiar în fața tabloului indicat de profesor. Și apoi a scos un caiet și un stilou.

- Ce faci? l-a întrebat în șoaptă, chiar dacă acolo nu mai era nimeni.
- Încep să scriu... ca să nu uit până acasă, a primit răspunsul tot în șoaptă.

Mi-e sufletul zidit înlăuntru-i din îndrăzneala de a răscoli pământul în căutarea talismanului iubirii și al
vieții fără de moarte, gata să-ndure.
Am trăit mai ieri, precum un vajnic cavaler rătăcitor, freamătul străbaterii deşertului suferințelor,
dezamăgirilor, primejdiilor, descurajării... Deodat', îi taie calea, când se lasă înnoptarea, oaza...
Din umbrele-i decăzute, răsare o mână-ntinsă ce-l îmbie cu o strachină de ciorbă fierbinte.
Primind ofranda, degetele rătăcitoare ating fără de voie, în jurul căldurii odihnitoare a vasului prietenos,...

Contează oare faptul că m-am născut către finalul Galaxiei Gutenberg și pe la începutul perioadei Războiului Rece?

Erau anii de viață pe cartelă, de intimitate pe vinil, de sobrietate și de hârtie, când tragediile războiului și ale invaziei bolșevice marcaseră istoria fiecărei familii de români. Muzica bună era în rații mici și pe furate. Ca și pâinea. Led Zeppelin și Pink Floyd sau Peter Hammill ori Peter Gabriel, lângă o felie mare de pâine neagră, fierbinte, presărată cu zahăr. Drumul la biblioteca tradițională și foșnitoare era literă de...

Patriarhul a strigat. Oprește motorul Carnot

Gigi Carnot face motoarele termice. Când el dăruiește motoare, tuturora li se încălzesc climele. Nu se crede un dumnezeu, dar crede și el în arta lui. Pe unele motoare le face atât de mici, încât nu mai poți și le iubești. Le alimentezi atent cu lingurița.

Sunt tipul de om care nu poate să călătorească într-o mașină condusă de altcineva. Am anxietăți pe avioane și nu pot adormi în tren, nici măcar la vagonul de dormit. Am crezut dintotdeauna că suntem propriii noștri stăpâni. Ce facem bun sau rău se află cu totul în mâinile noastre. Noi suntem subiecții vieților noastre și nu obiectele. Diferența e simplă, cei dintâi sunt definiți de noi în timp ce cei din urmă sunt definiți de alții.