SORIN CÎMPEANU declarații despre faptul că școlile private NU se închid de Luni: ,,Sunt abilitat să iau hotărâri doar pentru școlile și grădinițele de stat!"
Parlamentul a adoptat acum câteva momente Legea carantinei şi izolării, după votul dat în plenul Senatului. Călin Popescu Tăriceanu și Eugen Teodorovici au fost printre singurii care au votat împotrivă.
Prostia simptomatică este o afecţiune de care suferă, de când e lumea, o bună parte a populației. Este, în general, o afecţiune benignă care nu provoacă dureri sau mari necazuri, decât celor din jur. Există chiar şi vorbe din popor care constată, printre altele, că mama proştilor este mereu gravidă sau că prostul nu-i prost destul dacă nu-i şi fudul.
Ion Creangă a scris și o povestioară numită chiar „Prostia omenească”, în care râde cu destulă blândeţe de spaimele cumplite provocate unor femei sărace cu duhul, de posibilitatea ca un drob de...
Că avem de-a face cu o varăcapricioasăși, uneori, excesiv de fierbinte, e limpede pentru toată lumea. Trecerile de lacălduri insuportabile la ploi devastatoare au ajuns de domeniul obișnuitului. Au mai fost veri ciudate de felul ăstași le-am trecut, cumva, cu bine.
Anul acesta avem parteși de douămoțurilaprăjitură (că „tortul” nu îndrăznescsă-i zic). Una, urâtărău, e porcăriaasta de pandemie, care a făcut victime de tot felul.
Am avut parte de un an straniu, care varămâneîntipăritîn memoria noastrăca o problemă cu adevăratglobală. Care, la modul serios vorbind, s-ar traduce prin constatarea că una dintre cele maimari victorii a acestui nenorocit covirus nu este numărul de victime. A reușitsă bage-n oameni lipsasiguranței unui viitor, oricât de puținîndepărtat! Șimaiales, a reușitspurcăciuneaasta, săadânceascăfisurileexistenteîn lume. Chiar șiînastaromânească.
Dacaești PSD-ist ești obligat să declari căboalaasta nu există...
În cimitirul oraşului, un gropar urinează sub placa comemorativă ce aminteşte trecătorilor că acolo se află mormintele comune unde sunt îngropaţi, o mică parte dintre eroii noştri neidentificaţi, morţi în cel de-al doilea război mondial. La mică distanţă, o altă cruce îmi atrage atenţia. Din fotografia decolorată de timp, un tânăr în uniformă militară, mă priveşte sobru. Avea douăzeci şi cinci de ani, era căpitan, se numea Voiculescu I. D. Mircea şi a murit în anul 1941, pentru ţara sa.
E unul dintre numeroşii noştri eroi, abandonaţi...
