DACĂ POLITICHIE NU E, NIMIC NU E. Cu Tudor Petruț (Los Angeles)

Mai este destul timp pentru politicienii români să învețe de la omologii americani, dacă este prea târziu pentru alegerile de luna acesta, atunci măcar pentru viitorul apropiat. Pentru că printr-un efort concentrat și disciplinat, un etern învins poate deveni învingător în competiția cu un președinte în funcție populist și popular pentru mulți votanți.

Iată cum:

1. Se scapă de aripa socialistă din partid prin jocuri de culise, nominalizându-se un politician recognoscibil, mai ales prin tovărășia sa cu un fost președinte. Printr-un fel de repetiție generală pentru marile alegeri, nominalizatul câștigă dintr-o dată majoritatea voturilor după ce socialiștii se retrag de bună voie. Șmecheria funcționează.

2. Sosește virusul, mană cerească. Se folosește într-o campanie de presă care crează panică, cu numere care cresc exponențial, așa cum sunt calculate și expuse. Pandemia devine un motiv că unii guvernatori, în majoritate democrați, pot să impună reguli diabolice, creînd impresia că vina aparține președintelui și administrației lui.

3. Se folosește o tragedie în care sunt implicați un polițist și un afro- american pentru a crea mișcări de stradă prin care partidul tuturor americanilor își asigură votul minorităților. În defavoarea “rasistului” președinte de la Casa Albă (declarat astfel de mass media). Din fericire pentru aripa extremă din partid, demonstrațiile se transformă în revoluție socialistă.

4. Pandemia este folosită pentru a declara stare de urgență. În anumite state, considerate cheie în alegerile prezidențiale, birocrații se prevalează de această situație pentru a schimba în voie legi electorale. Neconstitutionale, pentru că numai legislativul poate emite legi. În pandemie? Care constituție?

5. În dragostea lor nețărmurită pentru bunăstarea votantului, birocrații și susținătorii lor din partid impun votul prin corespondență, și expediază voturi întregii familii, cu cățel, cu purcel. Celălalt partid, din perspectiva istorică, țipă și urlă că alegerile vor fi fraudate.

6. Luni de zile se vehiculează peste tot în media că unul dintre candidați conduce detașat în majoritatea sondajelor de opinie. În vreme ce președintele-candidat este dezagreat până și pe Luna sau pe Marte.

7. Sosește ziua votului și președintele – în pofida tuturor sondajelor – conduce detașat, în anumite state cu sute de mii de voturi. Se așteaptă până la miezul nopții, când până și cei mai curioși adorm, după care printr-o întorsătură din condeiul digital, toate numerele se schimbă. Dis de dimineață președintele pare decimat. Și unde ie voturile mele, carile le-am avut...

8. Chiar dacă numerele nu-l ajutau char peste tot, favoritul favoriților este declarat câștigător de agențiile de presă și majoritatea posturilor de televiziune în timp record. Știau ei ce știau pentru că după închiderea urnelor majoritatea (statistic improbabilă a) voturilor prin corespondență l-au catapultat pe slăvitul poporului în poziția de președinte-ales.

9. Fraudă? Care fraudă? Nu există dovezi. Ce dacă decedați au votat cu aplomb atâta vreme cât au votat cu cine trebuie? Ce dacă pe ici-colo au fost numerate mai multe voturi decât votanți? Ce dacă sute de mii de voturi au fost înregistrate într-o ora când mașinile nu pot număra practic decât mai puțin de jumătate? Ce dacă într-un transport de cutii cu buletine vot toate au fost numai pentru un singur candidat? Les jeux sont fait.

Acum patru ani, democrații zbierau sus și tare că Donald Trump este un președinte ilegitim. Care a câștigat alegerile prin influența ilegală a rușilor, a căror agent este. Că alegerile au fost manipulate de ruși fară drept de apel, prezumție preluată de mass media și propagată timp de patru ani.

Anul acesta, paradoxal, oare cum își permite învinsul președinte să conteste alegerile corecte și immaculate? Cum pot mizerabilii republicani să nu recunoască și să-l primească cu brațele deschise pe presedntele-ales, marele salvator al societății americane? Probabil că o să fie pedepsiți și puși la colțul istoriei, mai ales dacă nu mai câștigă cel puțin un loc în Senatul american în turul doi din statul Georgia.

Și acuma zic și eu, cu jumătate de gură, ce ar fi dacă o parte din neregulile despre care se discută sunt adevărate și Curtea Supremă descoperă falsuri și fraudă electorală și – Doamne ferește! – dă câștig de cauza președintelui-candidat în cel puțin trei state? Iar începe revoluția. Dar ce ne pasă, pentru că ne-am cumpărat bâte de baseball. Ca să fie!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro