De ce Politichia? Pentru că Politica nu mai există, cel puțin pe aici, pe meleagurile vale-deal. Unduirile malefice ale neamului politicianesc nu lasă loc de așezare, de consolidare, de viziune. Se joacă aceeași Hora Staccato, cel mai adesea cu inflexiuni manelistice, între care se mai strecoară și câte o goarnă de fanfară de nunți și înmormântări, că doar avem atâtea.
Tot pe loc, tot pe loc, dar busuiocul întârzie să apară, că doar nu e sparanghel altoit, și nici firmă de apartament, fără angajați, abonată la contracte miraculoase cu statul, ca să crească într-o zi cât alții într-o Pandemie.
Cine să facă Politica? Noua generație de politicieni, atât de așteptată și a cărei sosire, mereu trâmbițată de cocoșii cățărați pe cotețul în care găinile și curcile s-au încuscrit de mult, făcând ouă cu culori și geometrie variabilă, după cum vine lumina, de la Răsărit sau de la Apus, nu reușește să sară nici peste pârleazul unui gard ce stă să se prăbușească, darămite să se urce pe casă. Chiar dacă unii dintre ei cucurigesc din balconul parlamentului, asta nu însemnă câtuși de puțin că au ajuns acolo cu propriile aripi, ci doar că au reușit să se prindă cu ghearele de tencuiala fragilă a democrației, atunci când vânturile-valurile i-au luat în vârtej de prin piețele prin care bișnițau bilete falsificate de ruletă rusească.
Cei ce conduc acum națiunea spre capitalism în zbor sunt oameni la 50 de ani. La ’89 ‒ căci, nu-i așa, fiecare națiune trebuie să aibă un ’89 al ei ‒ acești cetățeni aveau cam 20 de ani. Ei erau generația neinfectată cu virusul Co-Munism-XX, erau cei ce trebuiau să aducă țărișoara asta pe noi culmi de progres și civilizație.
S-au infectat pe rând cu virușii Co-Mision și Co-Rupție și și-au dat misiunea istorică de a ridica România pe doi bani, precum cocoșul din poveste (ce mai contează, acolo, câteva milioane de euro în plus!). Cine să o facă acum? Care e noua generație de politicieni care să salveze România? Fii și nepoții, generația născută în Lamborghini, lăfăită în conacele de la Monte Carlo, de unde România se vede doar ca o casă prăbușită peste chiriașii ce nu-și mai pot plăti ratele la bancă și deasupra căreia rotesc, în cercuri tot mai strânse, Hoitarii.
Câinii de pază ai democrației s-au aciuat demult pe la case mai oropsite și îți ronțăie ciolanul subvențiilor de partid și de stat. Analiștii și experții crescuți la școlile de partid și la academia de dans și bune maniere a securității ne arată cărarea pe care să mergem pentru a nu rata intrarea definitivă în zgarda cu lanț Versace, pe care ne-o pregătesc Paznicii.
În vremea asta, noi facem politichia măruntă și ne împărtășim cu lingurița de argint de unică folosință reciclată de la pomana propriului nostru parastas.
În țară e liniște. Cineva veghează.
Costel Postolache Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
De ce Politichia…
- Detalii
- Costel Postolache
- Politichia