Recentul acord girat de Statele Unite și cu implicarea personală a lui Donald Trump (oricâte glumițe se fac pe seama lui) între Israel și Hamas de eliberare a ostatecilor – vii și decedați – și încetarea bombardamentelor în Gaza, ca și retragerea trupelor israeliene pe o linie convenită, nu poate aduce decât o boare de speranță pentru încheierea unui conflict sângeros și cu pierderi uriașe. De ambele părți, cu consecințe teribile pentru toți actanții politici și militari zonali. De la 7 octombrie 2023 și până în aceste zile, cu implicații uriașe internaționale, războiul din Gaza pare să se îndrepte spre un final fericit.

Și ar putea transforma zona bântuită de moarte, imense pierderi umane și materiale, într-o zonă de cooperare, concordie și prosperitate. Pentru toată lumea, nu doar pentru cele două milioane de palestinieni care-și caută azi viitorul printre ruinele unui spațiu răvășit de bombe și distrugeri. O soluție rezonabilă pentru toate părțile ar putea stinge unul dintre interminabilele conflicte din statul Israel și lumea arabo-islamică. Este posibil orice, dacă se renunță la atacuri teroriste și țările islamice renunță la ideea desființării statului Israel și distrugerea poporului evreu.

Ar putea fi o grea și lungă încercare, pentru care liderii lumii musulmane vor fi obligați să convingă noile generații că e loc pe acest pământ pentru toată lumea. Isteria antievreiască să înceteze și părțile să accepte soluții viabile pe termen lung. Cum au reușit egiptenii și iordanienii cu israelienii, după crâncene confruntări, să bată palma – cum spuneau înaintașii noștri – ,și mai bine să fie bine, decât să fie rău.

Un tratat de pace cu multe clauze ar putea fi un exemplu și pentru alte bătăi de cap contemporane. Cel mai dur conflict, cel din Ucraina. Bătutul palmei, la Anchorage, între președinții Putin și Trump nu a dus la nimic concret, ci doar la continuarea ostilităților. Rușii mai trag câte o salvă de rachete și o ploaie de drone, ucrainenii răspund și ei cum și cât pot. Este sinistru acest război pozițional, în care la mijloc sunt prinși, în primul rând, milioane de civili. care plătesc un preț uriaș. (Nu ar fi fost mai bine ca Grete Thunberg să facă ceva pentru pacea din Ucraina, decât să se plângă că militarii israelieni au torturat-o când a fost întoarsă din plimbarea ei pe Mediterana cu ajutoare pentru Gaza? Nu este sinistru ca sute de mii de tineri să se revolte pe străzile marilor metropole europene și americane pentru o cauză care este manipulată cap coadă de o propagandă stângistă ce face ravagii nu doar în rândurile junilor imberbi care abia așteaptă să se ia la harță cu forțele de ordine, oriunde și oricând?) Cu gândul la mobilizarea liderilor UE – europenilor – în a sprijini efortul – uriaș! ‒ al Ucrainei de a nu ceda presiunii rusești. Greu de crezut că se vor găsi soluții imediate la aceste conflict, care și așa s-a lungit peste poate.

Altfel, toamna aduce cu ea aceleași probleme. Vine frigul, încălzirea devine iar o problemă acută pentru conaționalii noștri, că folosesc naturale sau lemne pentru a nu sta în frig. iarna nu-i ca vara și toate cheltuielile cresc, în timp ce salariile și pensiile stau blocate. Și guvernul Ilie Bolojan, multhulit, oricât ar încerca să găsească soluții la deciziile aiuristice ale fostei guvernări Ciolacu, nu e în stare să redreseze situația. Învățată cu să ni se mai dea, acum când s-a ajuns la fundul sacului și se cere solidaritate ca să trecem un nou hop – al iernii și al unor reglementări/cerințe ale Bruxelles-ului ‒ mârâim și cârâim alături de o opoziție care nu oferă soluții viabile, ci numai „Huoo!”,” Jos guvernul” și „Georgescu președinte, Turul doi, înapoi!”

Vizitele săptămânale ale fostului candidat la președinție devin de fiecare dată momente solemne de patriotism de mucava. Pupăceli, steaguri tricolore, flori din belșug, copilași, îmbrățișări emoționante, cuvinte sforăitoare desprinse din arsenalul eternului Cațavencu, mai nou, porumbei albi etc., nu fac decât să întrețină o atmosferă de final de Scrisoare pierdută (într-una din variantele regizorale ale marelui Liviu Ciulei, manifestarea finală era înlocuită cu o masă îmbelșugată, în care sala de la Teatrul Bulandra mirosea de zor a mititei și grătar!). În care nu se rezolvă nimic, pleacă ai noștri, vin ai noștri și toată lumea e mulțumită. Și nu este. Cine e de vină? Europa, de care nu voia să știe Cațavencu, mai nou, Bruxelles-ul și liderii europeni, precum președintele francez multhulit la București (și el!) și cancelarul german, care tace și face. Mai sunt și alții pe lângă Macron și Merz. Noi usturoi nu mâncăm, gura nu nemiroase. Patrioți, care mai de care. Unul și unul, pe alese. Vorba amicului Florin Mugur, poetul, „Bedros zi orice, dar nu da nume!”. Nu dau.

Să nu uit. Moldova de peste Prut. Frații noștri, nu? Nu știm dacă s-a comentat suficient și am dat importanță rezultatul votului de la parlamentarele din Republica Moldova. Nu știm dacă realizăm pericolul care ne-a pândit, aici în România, cu toată apartenența noastră la NATO și UE dacă cetățenii republicii conduse de Maia Sandu nu s-ar fi mobilizat exemplar să câștige acest tur de alegeri. Un pericol uriaș a trecut pe lângă noi. Cu riscuri incalculabile și pentru Ucraina și pentru UE. Bravo moldovenilor și bravo liderilor noștri de la București, care au acționat cu tact și responsabilitate fiind solidari cu basarabenii. Și fără să sară calul.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro