*
La 35 de ani de la șansa de-a scăpa de coșmar, din punctul de vedere al speranțelor de emancipare cognitivă, al șansei de-a ieși din mizeria în care ne aflăm de aproape un secol, din înapoierea cronică în care continuăm să ne avântăm cu capetele înainte (aplecate pentru orice eventualitate), această știre reprezintă un eșec usturător la adresa întregii societăți. Cu atât mai mult cu cât reacțiile au fost palide și nu prea surprinse. *
La începutul lunii iulie, în cadrul Festivalului UNTOLD, care a avut loc la Cluj, o parte din tinerii participanți au scandat la un moment dat, plini de entuziasm: „Ceaușescu, Ceaușescu!” Gestul a fost șocant, dar s-au găsit voci de tembel care să remarce exercitarea dreptului la liberă exprimare. Frumos și asta, deși orice libertate trebuie manifestată într-un cadru care să nu anuleze menirea de-a fi. Nu văd cum tinerii din Israel, bunăoară, ar scanda, în cadrul unui concert rock, numele dictatorului Germaniei naziste, care le-a provocat părinților și rasei lor atâtea nenorociri! Ar fi, de bună seamă, un semn al nebuniei colective. Sondajul INSCOP a venit să întărească această convingere. *
În noiembrie 2022, INSCOP Research a întrebat românii despre cum își amintesc perioada comunistă: 39% dintre ei au declarat că „sub Ceaușescu era mai bine”, în timp ce 56% au avut o opinie negativă, menționând măsurile represive și lipsa de libertăți. Într-un sondaj realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) în 2020, peste 50% dintre români considerau că regimul Ceaușescu a fost autoritar și represiv, cu toate că unii păreau a nu fi conștientizat gravitatea violării drepturilor omului din acea perioadă. *
Ceva e de presupus a se fi întâmplat între timp. În primul rând, valul nostalgiei a fost creat prin amintirile deformare ale generației tot mai ramolite de ticăloși care suportaseră comunismul fără să crâcnească. Și-au educat copiii, și mai ales nepoții, în cultul sclavagismului neatârnat. Al doilea element esențial este contrastul simultan cu realitatea înconjurătoare la orice pas. Securitatea a repurtat o victorie zdrobitoare. Nu acapararea mijloacelor de informare și comunicare, nu înșfăcarea tuturor unităților economice și a dregătoriilor de orice rang, nu abuzurile, conspirația, infiltrarea și corupția (obiecte utile în peisaj), ci manipularea opiniei publice a unei pături care nici nu exista în acele vremuri.
*
Alexandr Zinoviev a fost printre primii care s susținut că nostalgia după timpurile lui Stalin este de înțeles până la un punct, deoarece fiecare animal are dreptul să-și amintească tinerețea cu plăcere și, prin asociere, epoca în care s-a desfășurat respectiva tinerețe. Tinerii care urlau numele tiranului din Scornicești puteau fi, cel mult, nostalgici după vremea lui Emil Constantinescu. Imaginea lui Ceaușescu - nu mai pomenim de odioasa soție - și-au făcut-o prin deformată derogare și stupidă imaginație. *
Pentru un individ obișnuit cu libertatea, absența unei figuri paternale nu reprezintă nici o lipsă. E ceva fals în necesitatea unor grupuri de tineri să scandeze nume de pe pereți. Ei nu pot vedea în Ceaușescu simbolul rezolvării frustrărilor de care se lovesc. Ceaușescu i-ar tunde, le-ar rade tatuajele de pe ei, i-ar băga în pușcărie pentru că n-au un loc de muncă și i-ar amenda pentru că se droghează. Nu le-ar face nici un hatâr, inclusiv cel de-a avea vreun festival oarecare, altul decât unul care să-l venereze pe Conducător. Era România mai bogată - sub ce aspect? - pe vremea comunismului? Când pâinea, ca făcută din rumeguș, se vindea a doua zi, pentru a descuraja consumul excesiv? Când la restaurante nu găseai decât preparate din merlucius, un pește cu gust oribil, și cafea numită nechezol pe bună dreptate? Cum poți să fii nostalgic după așa ceva dacă nu ești masochist sau dereglat, pur și simplu? *
Sistematic, anumite tendințe de-a critica au fost temperate. Mergem cu întrebarea cea mai sensibilă. S-au frământat intelectualii țării cu problema de ce n-am avut un Havel? În primul rând, nu numai că nu l-am fi meritat, dar l-am fi ucis în bâte. De ce n-au ajuns Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu? Manolescu, înainte de-a sări în barca lor, măcar a încercat, dar l-au lucrat țărăniștii. Unde sunt țărăniștii acum? Cum unde? Exact acolo unde-au ajuns și romanii din serialul Sopranos. Liviu Cangeopol
22 iulie 2025 Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro