E ușor să zâmbești cu superioritate, după ce ai tăcut când trebuia să țipi. E ușor să interzici scrieri în numele democrației pentru emanciparea căreia n-ai schițat un gest, pentru că atunci, când conta, nu ți-ai găsit curajul necesar. Dar e de-a dreptul grotesc când încerci să-mi pui pumnul în gură în virtutea unui mod de viață pentru care n-ai nici o afecțiune sau competență, în afara șansei de-a acapara avantaje materiale și imposturi de intelect.
Dacă există o justiție a vocilor suprimate, efortul meu nu va fi în van și nici refuzul tău de-a mă face auzit. Adevărul va înflori ca un nufăr printre mâluri ultragiate, aceleași în care cadavrele ticăloșilor vor putrezi sub sigiliul fetid al aroganței, insensibilității și siguranței de sine. Cel care este asasinat va învia, iar ucigașii săi se vor pierde prin văgăunile faptelor rele. Nu va rămâne nimic în urma voastră, decât cenușă și zvon, gânduri goale și logoreică uitare.

V-ați asociat cu tot ce-a avut țara mai rău adunat prin gurile de canalizare și mai obraznic în agresivitate și perfidie. Oglinda adevărului vă va îngrozi: nu numai că veți fi luați prin surprindere, ci în mod special prin puritatea fără echivoc a hidoșeniei. Nu acesta este cu putință să fie chipul vostru, la care ați lucrat o viață de prefaceri, impostație și culminație.

Pentru o vreme, ați sperat că inspirația unei zile de sâmbătă a fost capabilă să anuleze douăzeci de ani de lașitate, dar răzbunarea materiei a făcut să luați trăsăturile celor pe care i-ați înfierat. Compromisul v-a ajuns din urmă ca un virus, v-a pus piedică și v-a răpus. Zăceți sub un maldăr de cărți semnificative doar prin numărul lor mare și nerușinarea publicării într-o instituție făcută cadou de un prieten ajuns în poziție de compromis - toate acestea pentru binele general.

Te-au văzut compatrioții ridicând rugi unor idoli umani, trădați prin tot ce ai făcut de-a lungul carierei, ca un camuflaj precar intrând în piele, imprimându-se-n carne precum cămașa lui Nessus. Când, dintr-o personalitate, nu rămâne decât orgoliul și succesul datoriei de funcționar, filozoful a dispărut. O gospodină de mahala care s-a zbătut să ajungă sus doar pentru a avea o poziție mai avantajoasă de-a arunca zoaiele din lighean. Filozofia ca rampă a trădării - nu cunosc cadavru mai desecrat! Și nici pagubă mai bogată... practic, ar fi fost imposibil să depășești acest record.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro