Înainte de orice, obligația profesională mă îndeamnă să reamintesc cititorilor mei că România încă este o țară traumatizată de aproape jumătate de secol de comunism dement și că aceasta se vede în tot ce fac compatrioții noștri, fie că e vorba de calitatea presei, de igiena localurilor de consum ori de mofturile electorale. Vom merge înainte cu aceste condiții, înfruntând realitatea - a se ține cont pentru a privi cu indulgență. Altminteri, dacă ar fi să rămân loial opiniilor pe care le-am exprimat înaintea evenimentelor enumerate, ar trebui să reafirm că alegerile au fost câștigate, fără ezitare, de cine fusese preconizat să le câștige, deși părea să aibă cele mai puține șanse. După o lungă mascaradă, presărată cu suspans ieftin și lovituri de ecuație aparent surprinzătoare, alianțe și trădări, ieșiri de pe carosabil și dezvăluiri de mitologie, dezbateri profesioniste și isterii colective, propagandă și oroare, alegerile au fost câștigate de candidatul cu șanse caragialiene. Cineva își freacă palmele cu deplină satisfacție (în afară de Nicușor Dan). Ca surplus recompensatoriu de bună purtare, echipa rămasă la putere a primit și darul scuzei pentru multiplele nemulțumiri care vor căpăta amploare de-a lungul mandatului: coagularea în sânul țării a unui pilon solid pro-sovietic, cu scuipături spre Statele Unite și Occident, care ne subminează economia de piață, principiile democratice și, în ultimă instanță, voința populară. În mod special, țin să menționez demascarea stângace lansată de doamna Elena Lasconi, din care reieșea că d-l Nicușor Dan a bătut palma în fotografii cu șmecherii Securității. În opinia mea, în pofida așteptărilor, acel indiciu a fost hotărâtor în declanșarea numărătorii voturilor, indiferent ce sunteți capabili să înțelegeți de aici. Nu cred că s-a așteptat cineva să-l termine pe d-l Nicușor cu asemenea dezvăluire. În furtuna iscată de zvonuri alarmante și chipuri ieșite la furat, menționarea prezenței Securității n-a făcut decât, cel mult, să calmeze spiritele panicate ale patriei. Totodată, demn de remarcat că urmașii direcți ai comunismului băștinaș, recte PSD, au luat cocoașă peste cap de li s-au înmuiat genunchii! D-l Ciolacu a căzut pradă șenilelor istoriei și a fost retras la depou, alături de ceilalți camarazi, pentru reșapare și odihnă. Vor fi invitați cu mâini frânte și lacrimi în glas să participe la guvernare, ca să salveze țara, tentație la care vor rezista o vreme (scurtă). Ce era de spus s-a spus: nu are nici o importanță cine se impune în cacealmaua prezidențială, deoarece, la noi, funcția are vaste îngrădiri și lungi lanțuri de control. Mult mai importante în circul jongleriilor sunt alegerile parlamentare, pe care strategii au avut grijă să le scoată neverosimile și echilibrate. Dominarea unui partid n-ar aduce nici un beneficiu, pentru că ar fi greu de explicat ineficiența și proasta intenție. România a ajuns ca pacientul în mâna doctorilor veroși cu ochii la portofel: îl ținem în viață la limita mizeriei, dar cu grija sporită să nu crape, pentru a continua să câștigăm! Din lista înșirată a temerilor privind câștigarea alegerilor prezidențiale, cea mai serioasă pare a fi tocmai faptul care l-a propulsat pe treapta întâi (dincolo de mișcarea softurilor): Nicușor Dan nu are sprijinul organic al nici unui partid, ceea ce ar putea duce la boicot parlamentar și șantaj de guvern. Cum va reuși noul președinte să impună o lege sau să o transpună corect, dacă instituțiile respective nu sunt convinse? Va juca precum o marionetă, trasă de sforile impuse din sediile altor partide, în funcție de oracolul compromisurilor. Pentru a-și redresa marasmul economic și social, România va fi nevoită curând să ia o seamă de măsuri severe, total nepopulare. Dacă întâmpină opoziție și boicot, în trei săptămâni Nicușor Dan va fi cel mai detestat personaj din istoria românilor. Cum nici un om întreg la cap nu urmărește așa ceva, e de presupus că noul președinte va cădea la învoială cu platformele cărora li s-a opus. Președintele proaspăt ales a fost adesea criticat pentru lentoarea implementării îmbunătățirii proceselor administrative când ocupa funcția de Primar General al Capitalei. Simpla impresie de onestitate nu va fi capabilă să suplinească lipsa experienței, iar curajul și intenția nu vor umple golul legislativ și rezistența surdă a forțelor retrograde. Nu este exclus să realizeze cât de grabnic că nu este cel mai fericit politician al lumii. Este matematician inflexibil, activist cu privirea-n pământ și tehnocrat fără sentimente, privat de abilități de orator sau lider mobilizator. Poate părea „sec” în ochii unui electorat care caută viziune, emoție și forță de exprimare publică. Un visător singur într-un deșert sărăcăcios - în cel mai bun caz. România este, din acest punct de vedere, neguvernabilă. Prezența lui Nicușor Dan la Cotroceni ilustrează perfect această excepție de condiționalitate. A reieșit din campania electorală ce calități de negociator are: până și cei care nu-i păreau ostili (Elena Lasconi, Crin Antonescu) s-au ridicat împotriva lui. Va fi manipulat de forțele întunecate care-l învecinează sau va fi complet izolat, dacă nu chiar eliminat, în funcție de gradul de periculozitate perceput de cei cu care trebuie să guverneze.

Liviu Cangeopol
29 mai 2025

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro