Este foarte posibil ca, luna viitoare, șefii de state in BRICS + să aprobe cererea respectivă alătură de alte câteva, unele reprezentând, se spune, alte extinderi foarte așteptate (posibil, printre alte țări, Tailanda, Malaezia și Azerbaidjan) cu ocazia Summit-ului care va avea loc între 22-24 octombrie la Kazan, capitala Republicii Tatarstan.
Nu este un șoc, fie și numai pentru că de mai multe luni circulau mesaje în acest sens și deja, în multe cancelarii, se ceruseră analize de risc privind efectele pe termen mediu și lung ale unei asemenea repoziționări care va afecta, modifica sau chiar schimba fundamental toate raporturile de securitate în zona noastră. Cu certitudine se vor schimba foarte multe, poate nu într-atât de dramatic cum prezic unii analiști speriați că asta par putea fi preludiul unei închideri de porți, dar apar deja semnale care ar trebui să fie deja luate în seamă de politicienii din țările acre și proiectează politici constructive și sustenabile, nu doar unele de supraviețuire, de azi până azi seara, nici măcar până mâine.
Acestea fiind spuse, să vedem care ar fi coordonate marilor schimbări inițiate deja pe Erdogan, baza pe care le spune celor din BRICS că valoarea contribuției țării sale nu este doar de aliat regional, ci de punct de rezistență strategic de importanță globală în jurul căruia se pot construi – ca pe un punct de legătură Orient/Occident – viitoarele lor programe prin care să continue actuala lor expansiune mondială, așa cum o prezentau cei de la FORBES reluând date din rapoartele Băncii Mondiale și Reuters:
Sursa: Forbes.
Ca întotdeauna, asemenea reprezentări statistice sunt însoțite de prezentări – de regulă deloc accesibile marelui public – privind raționamentele specifice care stau la baza demersurilor imaginate de strategii super-puterilor sau alianțelor economice sau politico-militare pentru a-și proteja, consolida și extinde structurile active de care dispun acum în toate domeniile. Și, ca regulă absolută, cele mai prețioase sunt cele care permit sau care vor facilita pe viitor conexiuni strategice, capetele de pod care permit (sau, după caz, pot opri în caz de conflict) circulația mărfurilor și bloca dezvoltarea unei sau a mai multor țări, a unei regiuni, a unui continent sau a circuitelor mondiale.
Pentru țara lui, Erdogan mizează pe acest statut (care poate deveni excepțional de important) de „cap de pod”. Și iată două exemplu care interesează (sau ar fi trebuit să intereseze) și România. Nu a fost cazul, cred, datorită faptului că cei mai mulți dintre liderii noștri politici au fost convinși că Erdogan avea să fie blocat în raționamentul apartenenței la NATO (cu toate interdicțiile implicite, reale sau imaginare) și, pe de cealaltă parte, avea să stea pe veci în așteptare umilă la poarta mereu închisă a Uniunii Europene.
Nu era cazul.
În primul rând, din actor de securitate oricum foarte important pentru tot ceea ce însemna structurarea NATO pe flancul de sud-est, Erdogan și-a imaginat țara ca pivot de securitate pentru orice tip de raționament de securitate, valabil în mod egal pentru orice structură de alianțe în est sau în vest, demarând construcția proiectului uriaș prin implicațiile sale a Canalului Istanbul.
Sursa: eiir.eu.
Implicațiile de securitate sunt realmente enorme și sunt cu atât mai importante pentru partea noastră de lume cu cât Canalul lui Erdogan va schimba balanța puterii deoarece este un canal național pe teritoriul suveran al Turciei și, în consecință, este supus exclusiv legislației naționale a acestei țări, spre deosebire de Convenția de la Montreux care, după cum știți, stabilește regulile aplicabile pentru circulația navelor comerciale și militare prin Strâmtori.
Turcia nu vrea să anuleze aceste reguli, dimpotrivă, vrea să rămână în continuare cu statutul de „garant al Strâmtorilor” conferit de Convenție dar să aibă și privilegiul național de importanță excepțională de a permite, după caz și în funcție de interesele naționale, circulația acelor nave care nu ar putea să treacă prin Strâmtori, în caz de război sau aparținând unor țări implicate în conflict prin sprijinirea unora di9ntre combatanți. Ceea ce face, în caz de conflict militar, ca Erdogan să poată dicta statutul circulației navelor comerciale și militare în Marea Neagră, altfel decât știam în termenii Convenției de la Montreux...Ceea ce i-a făcut deja pe cei de la NATO să-și pună întrebări, aveți aici un material care analizează implicațiile geopolitice ale Canalului.
A doua dimensiune este cea energetică, care completează și dă valoare exponențial mai mare statutului Turciei de „cap de pod” între est și vest. Din două puncte de vedere. În primul rând, a reușit să profite la maximum de cele două mari conflicte – Ucraina și Orientul Apropiat, Israel în special, care au contribuit la întreruperea circuitelor clasice de transport ale energiei- – pentru a-și poziționa țara ca hub pentru tot ceea ce vine din Rusia și zona Caspică în direcția Europei.
Sursa: LeSpectacoleDuMonde.
Interesele energetice sunt enorme și evident conflictuale. Deocamdată, chiar în acest moment, se construiesc extinderile rețelelor de conducte strategice nu numai din Rusia înspre Turcia, ci și, mai nou, prin conducta tran2-anatoliană, marea colaborare între Turcia și partenerii azeri care va aduce în Turcia nu numai producția de la rezerva uriașă de la Shah Deniz, ci s-ar putea să adune cam toată producția din zona Caspică, tocmai fiindcă ruta prin Turcia este ultima sigură din punct de vedere militar.
Și nu este numai atât. Ceea ce urmează veți vedea extrem de rapid în cazul în care Turcia primește acceptul de a adera la BRICS+, primul exemplu din istorie în care o țară NATO și-ar deschide aspirațiile și către sistemul politic și militar al alianței din care face acum parte în scopul de a construi un pod între civilizația estului și cea a vestului. Greu de imaginat că se poate, dar, cel puțin până acum, un vis frumos nu are ce să facă rău. Cel puțin în acest stadiu.
CRISTIAN UNTEANU
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro