O știre de ultimă oră – trăim printre Breaking news care numai Breaking news nu mai sunt dacă se repetă cu o cadență de mitralieră MAXIM- ne atrage atenția că anul acesta România are cea mai mare producție de rapiță din ultimii 14 ani. Aferim, Bravos, am putea exclama, bucuroși, tot urmărind manevrele/negocierile de formare a noului guvern. Un guvern stabil, cum mereu ni se atrage atenția, care să ne scoată, dacă nu din pandemia care se tot prelungește – cu măsuri de carantinare și restricții dure pentre cei nevaccinați în… Austria – și criza economico-socială care se preconizează, măcar din iarna care oricum va veni.

Nu știm la ce folosește isterizarea unei populații prin accentuarea unor situații prăpăstioase care sunt amintite la fiecare pas, dar înțelegem că în doar câteva zile vom știi numele noului premier și formula guvernamentală mult tocmită și acceptată de președintele Klaus Johannis. PNL, PSD și UDMR , bașca oarece minorități – ei mereu sunt juma juma la orice mișcare tectonică politică majoră ca să pară neutri și să nu strice jucăria cu fondurile pe care orice fel de guvernare le livrează minorităților, nu cred că mai există în Europa o astfel de situație – bună, de ce nu se spune mai apăsat? – vor forma noul guvern.

Cu 18 sau 20 de ministere – vom vedea dacă apar noi portofolii, unul pentru diaspora ( apă de ploaie, inutil credem noi) altul al familiei – la fel de inutil, când avem deja toată pârghiile oficiale pentru a proteja familia și crește- eventual – natalitatea ( problemă de siguranță națională, la urma urmelor) – și cu un premier ales dintre cele trei nume mult ventilate în ultimele săptămâni. Marcel Ciolacu, liderul PSD, Florin Câțu,actualul PM interimar și noul ales la cârma PNL-ului aflat în derivă și pragul sciziunii și generalul(r)Nicolae Ciucă, un liberal făcut pe puncte în ultimul an, când urmașii brătienlor și partizanii lui Daniel Fenechiu, Raluca Turcan și Rareș Bogdan au alcătuit o nouă strânsură de noi bașbuzuci, zicese, liberali.

Decizia pentru noua construcție politică și șefia ei e în mâna Președintelui Klaus Johannis.

Un Herr/domn, devenit brusc,Genosse/tovarăș. Din adorat, de nefrecventat. Mult insultat și, mai rău, înjurat ca la ușa cortului, în ultimele săptămâni, nu de adversarii politici, ci de proprii susținători. E frumos? Nu prea.

Nu are rost să reluăm cele spuse de nume clopoțitoare precum Gabriel Liiceanu, Radu Paraschivescu, Andrei Cornea, Lucian Mândruță – penibilă secvența ruperii unei cărți și transformarea paginilor în hârtie igienică, Tudor Chirilă, greu digerabilul veșnic acru și spăimos Cristian Tudor Popescu cel care huiduia mai ieri în Adevărul lui Darie Novăceanu pe golanii din Piața Universității etc. la adresa unui președinte, totuși votat de peste șase milioane de oameni. Ne place sau nu, asta e democrația.

Dar nu ar fi ceva nou în istoria românilor adoratorii să se sucească în adversari plini de otravă.Sigur că aproape nu contează cine va fi acum prim ministru. Sigur că măsurile ce se vor lua – de comun acord, cică – vor și în beneficiul – cică- cetățenilor, care vor o guvernare stabilă și creșterea salariilor, pensiilor, alocațiilor de tot felul, plus o altă serie de facilități legate de prețul combustibililor și energiei electice. Capitalism, huoo comunism, dar statul să ne protejeze, ce mama naibii. Sigur că vom trece, iar, o iarnă care se anunță armaghedonică – după estimările prăpăstioase nu atât ale specialiștiilor cât a celor care tot dau cu gura pe la televiziuni și bagă în boală un popor care nu mai știe pe ce lume trăiește. Și totuși. Și totuși, toate acestea vor trece.

Nu pentru că alde Ciolacu&Câțu se vor roti în funcția primă de la Palatul Victoria, ci pentru că poporul roman e deja bătucit de secole să treacă peste toate necazurile. Unde s-a rupt firul politicii românești din ultimii 30 de ani, de am ajuns unde suntem, la această pupăceală între două partide –aparent doar- antagonice. Ca doctrină, ca ideologie, ca istoric. Se uită și se ignore momentul alegerilor prezidențiale din – mai contează anul? – când lui Ion Iliescu îi era opus Corneliu Vadim Tudor. Tot caimacul intelectualității românești se dădea de ceasul morții să fie votat mult hulitul Ion Iliescu pentru ca nu care cumva – răul cel mai mic, nu? – să avem președinte un PRM-ist învederat. Antieuropean, nationalist, antisemit, antidemocratic. Și s-a câștigat, uff, Ion Iliescu a ieșit iar președinte și a putut fi iar omagiat/lingușit – rezistența prin cultură să trăiască!- sau înjurat/demolat – rezistența prin cultură, nu? - ca și până la acel set de alegeri.

Când s-a stricat jucăria alternativei, când nu mai aveam doi poli politici în viața politică românească. Ci unul singur. Mantaua lui Ion IIiescu. Din ea se trag toate partidele politice de azi, din mantaua lui Ion Iliescu s-au ițit toate trompetele pseudodemocrației europene românești. Nu e o judecată de valoare, ci o simplă constatare. Așa cum Dostoievski – al cărui bicentenar n-o să facă valuri în românia – mărturisea abrupt că Noi toți ne tragem din “Mantaua” lui Gogol. Am mai spus-o și repetăm. Toată ostenita vrajbă politică din România s-a evaporat după ce PNȚCD-ul lui Corneliu Coposu și Ticu Dumitrescu – mai ținem minte cine a spus că anii de pușcărie nu țin loc anilor de studii universitare? – a devenit istorie.

Primii care după 1990 au pus botul la o guvernare alături de mult hulitul urmaș al PCR-ului au fost liberalii. Se uită. S-a uitat și de Radu Câmpeanu, și Amedeu Lăzărescu și de Ionescu Quintus, care au pus pe picioare liberalismul postdecembrist. Și cum tot ei au bătut palma cu ciracii lui Ion Iliescu. De PNL s-a cam ales praful, dar s-a creat USL –ul, mult hulit ieri, situație care se repetă azi. Cine e de vină? Nimeni. Clasa noastră politică, tare în clonț, dar sărăcuță în fapte, a tot sucit și învârtit roțile aranjamentelor de culise ca să iasă cu Hora Unirii, Perinița și pupăceală generală. Păi dacă e bine, de ce nu ar fi ?


Mai contează că Ciolacu se va roti cu Florin Câțu la șefia guvernului sau că mereu zîmbărețul general de patru stele ar putea gira/ conduce guvernul de înfrățire cu UDMR-ul în următoarele luni, ani, decenii, de ce nu. Liniște și banii de la PNRR să fie. Să vie. Muzica, gaspada, muzica! Rușii râd în barbă și suflă în ceafa NATO. Bine că măcar la producția de rapiță și Mantaua lui Ion Iliescu stăm bine.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro