Alexandru C. Constantinescu (4 septembrie 1859, București - 18 noiembrie 1926, București) a fost un avocat, politician și ministru român. A urmat studii de drept la Paris, unde a obținut și titlul de Doctor. Inițial ajutor de primar (1882-1884), începe ulterior o carieră politică de succes, ca deputat (din 1901) și apoi senator liberal. De mai multe ori ministru (de Interne între 1916-1918, al Agriculturii și Domeniilor în mai multe rânduri: 1909-1910, 1914-1916, „ad interim” 1918, 1922-1926, precum și al Industriei și Comerțului între 1918-1919), este o figură controversată a politicii românești.

Un excelent „manevrier politic” și om de încredere al marelui Ion I. C. Brătianu, deloc lipsit de inteligență și de spirit, rămân memorabile mai multe sintagme ale sale, care definesc un anumit tip de politician lipsit complet de scrupule, fapt pentru care era cunoscut în epocă și sub apelativul de „Alecu Constantinescu-Porcu'”. Se recomanda explicit „Fost și viitor ministru”.

Chiar dacă, totuși, toată viața a fost fidel Partidului Liberal, fiind unul dintre fruntașii acestui partid, faptul acesta nu l-a împiedicat să aibă relații foarte bune cu alți oameni politici din tabere opuse, cum ar fi Take Ionescu sau Nicolae Filipescu.

S-a ilustrat și prin acțiuni reprobabile, cum ar fi episodul descris de Argetoianu în Memoriile sale când în timpul retragerii în Moldova din primul război, în condițiile unei acute lipse de material feroviar, acesta a rechiziționat o garnitură întreagă cu 17 vagoane pentru transportul averii personale, neuitând să-și ia în refugiu mobila sau murăturile!

O altă anecdotă celebră este legată de intrarea trupelor române în Budapesta în 1919; deși Antanta se declarase ferm împotriva acestei acțiuni iar ceilalți oameni politici căutau o soluție de compromis, ministrul Constantinescu a semnatul ordinul de ocupare a capitalei Ungariei.

Moare în 1926, la moartea lui fiind reabilitat parțial chiar de inamicul său politic Constantin Argetoianu, care scrie în Memorii: „Moartea a reabilitat pe Alecu Constantinescu...” cu ocazia constatării că averea lăsată post-mortem de omul politic era una foarte modestă. Căsătorit inițial cu o nemțoaică, care i-a dăruit un fiu (Atta Constantinescu), divorțează de aceasta și se căsătorește ulterior cu cumnata.

De profesie avocat, Atta a ocupat funcția de ministru al Lucrărilor publice și comunicațiilor în guvernul Antonescu, în perioada 6 octombrie 1943 - 23 august 1944. Fiu al ministrului Alexandru Constantinescu, în tinerețe l-a avut drept preceptor și mentor pe scriitorul Ion Grămadă; fondează în 1927 revista Cuvântul Rădăuților. A fost și el membru al Partidului Național Liberal. Arestat de autoritățile comuniste, este condamnat pe principiul „vinei colective", alături de foștii demnitari ai statului, primind o sentință executorie de cinci ani. În închisoare este supus la multiple privațiuni și la un regim sistematic de înfometare. Eliberat în anul 1952, se sinucide doi ani mai târziu. În comuna Răcăciuni din județul Bacău se află și astăzi „conacul Atta Constantinescu", reședința familiei sale.

Tatăl său, Alecu Constantinescu-Porcu', a îndeplinit în mai multe rânduri funcţia de ministru, dintre care cele de ministru al înzestrării armatei sau al agriculturii au fost deosebit de lucrative, de unde şi porecla care nu era neapărat legată de greutatea sa. În fapt, atât de natural se mişca Porcu' în cercurile puterii şi atât de conştient era de valoarea sa politică încât se povesteşte că, nevoit la un moment dat să se prezinte în faţa tribunalului, în momentul în care judecătorul i-a cerut să-şi declare profesia, Alecu Constantinescu ar fi răspuns sigur pe sine „Fost şi viitor ministru".

Această siguranţă îi era dată, se pare, de conştiinţa că cercurile înalte ale puterii erau locul potrivit pentru un om politic de greutatea sa. O altă istorie spune că lipsiţi de candidaţi pe undeva prin Dobrogea, liberalii au luat un profesor de-al locului căruia, pentru a-l atrage în tabăra liberală, Constantinescu Porcu' i-ar fi oferit 200.000 de lei cu titlul de „cheltuieli de cercetare ştiinţifică". Nu mică i-a fost mirarea Conului Alecu când, la vreun an după aceea, bietul profesor s-a prezentat cu toate chitanţele pentru a justifica cheltuielile de cercetare pe care le făcuse din banii statului. „Nu eşti bun de politician" a decretat Porcu' şi l-a trimis pe bietul om înapoi în anonimat.

O notă care devine însă sinistră într-o variantă ulterioară, probabil de sorginte legionară, ştiut fiind că aceștia nu se încurcau în dileme morale şi obişnuiau să dea tuşe groase, caricaturale, portretelor „duşmanilor" politici. În această variantă, Constantinescu Porcu' se căsătoreşte cu o doamnă cu care avea deja un copil şi ca lucrurile să fie şi mai rele, proaspăta mireasă este nici mai mult, nici mai puţin decât sora fostei sale neveste (despre care nu este clar dacă murise sau doar divorţase). Nuntă ca-n poveşti la conac în ciuda războiului şi a înfrângerii suferite. Dimineaţa, Porcu' încarcă toţi nuntaşii într-un tren cu direcţia Iaşi dar pe drum locomotiva se strică într-o gară în care pe o altă linie staţionează un alt tren plin cu răniţi veniţi probabil de Mărăşti unde rezistaseră eroic în faţa asaltului inamic. Fără nicio ezitare, Constantinescu Porcu' dă ordin să fie mutată locomotiva în stare de funcţiune la trenul său care pleacă, „în larma cântecelelor fără perdea ale chefliilor", în vreme ce răniţii rămân să sufere într-o gară uitată de lume de prin Moldova.

Dar nicio istorie ţesută în jurul lui Constantinescu Porcu' nu concentrează mai bine aroganţa, cinismul şi corupția a acestui politician - om de mare de încredere al lui Brătianu, să nu uităm - ca un scurt schimb de replici pe care acesta l-ar fi avut cu un negustor care solicita o favoare ministerială. Se spune că negustorul i-ar fi oferit ministrului suma de 500.000 de lei şi promisiunea că nimeni nu va afla vreodată de această tranzacţie. „Ba' să-mi dai un milion şi poate să afle toată lumea" ar fi răspuns Porcu' liberal (într-o altă variantă, ulterioară, negustorul oferă un milion iar Conu' Alecu cere opt)…

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro