În vremurile acelea de panică în care tovarăşul Covid al XIX-lea se insinua în societatea americană în toate aspectele ei, la început de pandemie mondială în care nu ştiam prea multe despre virus şi despre viitor, preşedintele american al momentului, Donald Trump a preferat să aibă o atitudine „văzând şi făcând”, cu o redusă intruziune admninistrativ birocratică în viaţa fiecăruia. Politica internă criticată aspru de către opozitia democrată, mai ales prin intermediul mass-media, în majoritate duşmani declaraţi ai locatarului de la Casa Alba.
Ca o contrabalanță la reacţiile şi acţiunile administraţiei, s-a înfiripat ca din cenuşa celebrul guvernator al statului New York fermecătorul adulat de femei în chip de cel mai eligibil burlac, Andrew Cuomo. Cu ajutorul presei, Cuomo a ajuns încetul cu încetul să devină vocea naţiunii, politicianul umanist şi capabil care să-l contracareze pe Trump, cel portretizat pe canalele de ştiri ca incompetent. Atât de iubit de mase a devenit tăticul tuturor, încât a publicat repede o carte despre propriile realizări şi a fost înzestrat cu un premiu Emmy pentru conferințele sale zilnice, televizate intens. Un premiu onorific, bineînţeles, pentru care noi, membrii Academy of Television Arts and Sciences, nu am votat.
Andrew Cuomo s-a plasat, cu aportul susţinătorilor din partid, ca principalul candidat la președinție al opoziţiei, încă de pe vremea când Donald Trump părea de neînvins. Alături de Cuomo, celălalt visător al nominalizării democrate, guvernatorul statului California, Gavin Newsome a reuşit performanţa să facă totul exact pe dos de cum recomanda administraţia federală, plasându-se la rându-i pe poziţia de mare lider al mişcării anti-trumpiste.
Apoi au sosit primăvară şi vaccinurile. Ca şi natura din iarnă, majoritatea populaţiei s-a trezit din pandemie. Şi a început să pună întrebări. Să descopere minciuni, dezinformaţie şi abuzuri de putere. Dintr-o dată Gavin Newsome a devenit din erou un simplu candidat nu la președinție, ci la alegeri locale anticipate unde populaţia poate să-l trimită acasă (la bucolica sa podgorie din Napa Valley). Newsom nu o să mai candideze niciodată pentru nominalizarea democrată.
Andrew Cuomo a păţit şi mai rău. A intrat în colimatorul socialiştilor din partidul democrat (al căror leagăn este New York. Aşa că procurorul-şef l-a dat în judecată pentru incompetenţă şi încercarea de a ascunde date şi statistici oficiale. De remarcat că despre procurorul Letitia James se vorbeşte ca fiind principala candidată la scaunul guvernatorial, adică oponenta cea mai importantă a lui… Cuomo! Ca să vadă şi dânsul cum e, şarmantul Andrew a început să fie acuzat de hărţuire. Acum ani de zile când cei învinuiți erau republicani, guvernatorul țipa că femeile au întotdeauna dreptate. Zilele astea se justifică că nu a făcut nimic şi totul trebuie investigat în detaliu pentru că e satul de minciunile femeieşti. Foştii suporteri din partid l-au părăsit pe fostul lor adorat. Presa de toate nuanţele îl sfătuieşte să-şi dea demisia. Cuomo e terminat ca politician şi nu o să mai candideze niciodată pentru nominalizarea democrată.
Şi uite că fără a mişca măcar un deget, Donald Trump a scăpat de cei mai mari duşmani politici. Unul i s-a pus mereu de-a curmezişul, celălalt a apărut mai mult la televizor şi pe mai multe canale. Cu ajutorul aripii socialiste din partidul democrat, singurii cu care nu s-ar fi aliat niciodată, Trump poate să contempleze posibila sa viitoare candidatură. Şi am înţeles că nu va folosi ca strategii politice idei din cartea “American Crisis/Leadership Lessons” a lui Andrew Cuomo.
Tudor Petruț
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Ca o contrabalanță la reacţiile şi acţiunile administraţiei, s-a înfiripat ca din cenuşa celebrul guvernator al statului New York fermecătorul adulat de femei în chip de cel mai eligibil burlac, Andrew Cuomo. Cu ajutorul presei, Cuomo a ajuns încetul cu încetul să devină vocea naţiunii, politicianul umanist şi capabil care să-l contracareze pe Trump, cel portretizat pe canalele de ştiri ca incompetent. Atât de iubit de mase a devenit tăticul tuturor, încât a publicat repede o carte despre propriile realizări şi a fost înzestrat cu un premiu Emmy pentru conferințele sale zilnice, televizate intens. Un premiu onorific, bineînţeles, pentru care noi, membrii Academy of Television Arts and Sciences, nu am votat.
Andrew Cuomo s-a plasat, cu aportul susţinătorilor din partid, ca principalul candidat la președinție al opoziţiei, încă de pe vremea când Donald Trump părea de neînvins. Alături de Cuomo, celălalt visător al nominalizării democrate, guvernatorul statului California, Gavin Newsome a reuşit performanţa să facă totul exact pe dos de cum recomanda administraţia federală, plasându-se la rându-i pe poziţia de mare lider al mişcării anti-trumpiste.
Apoi au sosit primăvară şi vaccinurile. Ca şi natura din iarnă, majoritatea populaţiei s-a trezit din pandemie. Şi a început să pună întrebări. Să descopere minciuni, dezinformaţie şi abuzuri de putere. Dintr-o dată Gavin Newsome a devenit din erou un simplu candidat nu la președinție, ci la alegeri locale anticipate unde populaţia poate să-l trimită acasă (la bucolica sa podgorie din Napa Valley). Newsom nu o să mai candideze niciodată pentru nominalizarea democrată.
Andrew Cuomo a păţit şi mai rău. A intrat în colimatorul socialiştilor din partidul democrat (al căror leagăn este New York. Aşa că procurorul-şef l-a dat în judecată pentru incompetenţă şi încercarea de a ascunde date şi statistici oficiale. De remarcat că despre procurorul Letitia James se vorbeşte ca fiind principala candidată la scaunul guvernatorial, adică oponenta cea mai importantă a lui… Cuomo! Ca să vadă şi dânsul cum e, şarmantul Andrew a început să fie acuzat de hărţuire. Acum ani de zile când cei învinuiți erau republicani, guvernatorul țipa că femeile au întotdeauna dreptate. Zilele astea se justifică că nu a făcut nimic şi totul trebuie investigat în detaliu pentru că e satul de minciunile femeieşti. Foştii suporteri din partid l-au părăsit pe fostul lor adorat. Presa de toate nuanţele îl sfătuieşte să-şi dea demisia. Cuomo e terminat ca politician şi nu o să mai candideze niciodată pentru nominalizarea democrată.
Şi uite că fără a mişca măcar un deget, Donald Trump a scăpat de cei mai mari duşmani politici. Unul i s-a pus mereu de-a curmezişul, celălalt a apărut mai mult la televizor şi pe mai multe canale. Cu ajutorul aripii socialiste din partidul democrat, singurii cu care nu s-ar fi aliat niciodată, Trump poate să contempleze posibila sa viitoare candidatură. Şi am înţeles că nu va folosi ca strategii politice idei din cartea “American Crisis/Leadership Lessons” a lui Andrew Cuomo.
Tudor Petruț