Vești incredibile de la Disneyland, unde show-ul dedicat binecunoscutei povești cu care au crescut generații de copii ,,Albă ca zăpada și cei 7 pitici", este pe cale de a fi anulat.

Motivul este cel pu'in controversat și anume pentru că Albă ca Zăpada, care doarme, nu își poate da consimțământul pentru sărutul prințului. Criticii spun că subminează lecțiile educative despre consimțământ, având în vedere că Prințul o sărută pe Albă ca Zăpada în timp ce ea doarme.

Bunicul meu, George Boerescu, a fost un spărgător de nunți. Împreună cu un prieten al său, de asemenea tânăr învățător, se specializase în furatul mireselor de la nunțile de pe Valea Buzăului prin 1929-1930. Obiceiul era unul tradițional și, în primul rând, era vizată obișnuita „răscumpărare” a miresei de către proaspătul ei mire. Uneori, însă, tânăra femeie era înapoiată, după vreo oră-două ceva mai îmbujorată decât s-ar fi cuvenit. Euforic, de obicei mirele nu băga de seamă acest detaliu ușor controversat.

O dată, numai, s-a întâmplat ca ginerică să fie mai lucid decât prevedeau uzanțele unei astfel de petreceri și, cu ochii pe ceasul de buzunar elvețian din aur pe care tocmai îl primise cadou de la socrul mic, să constate că aleasa lui fusese ținută într-o dulce captivitate liber consimțită ceva mai mult decât ar fi fost decent de către acești Owen Wilson și Vince Vaughn valahi („The Wedding Crashers”), probabil și cu anumite beneficii, vai, erotice! Așa că, ultragiat, nu a mai așteptat proba cearșafului din zori și a recurs la obișnuitele represalii practicate în astfel de momente delicate: a încărcat-o pe miresică în roabă dimpreună cu zestrea ei și a returnat-o familiei în isonuri triste de diblă dezacordată, oprind nunta spre uimirea oaspeților bârfitori, care au avut ce povesti, râzând cu gura până la urechi, generațiilor următoare.

Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1837, București - 23 martie 1913, București) a fost un om politic român, ales primar al Bucureștiului (mai 1869 - ianuarie 1870) și numit prim-ministru al României în perioadele 1899 - 1900 și 1904- 1907. Era fiul marelui vornic Grigore Cantacuzino și al Alexandrinei (Luxița) Cantacuzino, născută Kretzulescu. Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români, respectiv al împăraților bizantini Cantacuzino. Era urmaș direct al lui Constantin Brâncoveanu.

A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti, functie din care a demisionat la data de 4 mai 1864. În calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d'Heliopolis, din anul 1865, a participat activ la coaliția politică care a dus la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. După lovitura de stat de la 11 februarie 1866 a reintrat în magistratură, ca președinte al Curții de Apel București. A fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea Constituției.

Dezbaterea SuperTeach a fost astfel structurată încât să reiasă că profesorii sunt vinovați pentru sistemul românesc deficitar. De asemenea ei au fost indirect denigrați, cu ,,ajutorul" unei eleve de clasa a VIII-a, care a dat răspunsuri ce învinovățesc cadrele didactice pentru problemele cu care se confruntă școala din România.

Moderatorul i-a pus o serie de întrebări, iar Anamaria (calsa a III-a) a avut mai multe mesaje; unele pentru profesorul pe care-l apreciază cel mai mult și pentru cel care nu e atât de apreciat.

Ana-Maria, elevă în clasa a VIII-a: „Nu e în regulă că unii profesori se axează pe ce știu elevii pe de rost. Îmi pun o notă doar ca să spună că mi-au pus o notă, iar peste câteva luni eu nu mai știu absolut nimic și lor nu le mai pasă de ceea ce știu eu sau nu”.