Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice, Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice, Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri, Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri... Portretul făcut de Mihai Eminescu lui Vasile Alecsandri într-o strofă din Epigonii arată că memoria colectivă reținuse aventura sentimentală a „bardului de la Mircești” cu franțuzoaica Dridri ca pe o poveste exponențială a epocii. Nu a fost, însă, singura astfel...
În 1855, Parisul se pregătea de o mare Exposition Universelle, care însemna și o sumedenie de oportunități economice de prim rang. Împăratul Napoleon al III-lea a cerut negustorilor de vinuri să întocmească, în regim de urgență, o clasificare cât mai exactă a marilor vinuri din Bordeaux, cu scopul explicit de a fi prezentate oaspeților sosiți la eveniment din lumea întreagă, ei reprezentând potențiali clienți de export ai tradiționalei industrii vitivinicole a Franței. „Brokerii” epocii nu s-au derobat de sarcina primită și au clasificat...
Sora îndrăgitei artiste Rona Hartner a scris pe pagina oficială de facebook un mesaj foarte trist. Se pare că actrița, numită deseori de public ,,un uragan de viață", un ,,bulgăre de iubire" își trăiește ultimele clipe. Iată anunțul familiei, postat pe pagina oficială Rona Hartner:
Era descendenta familiei de domnitori Ghica, avea ascendență aromână și albaneză, s-a căsătorit cu un prinț rus, a fost pedepsită pentru opiniile ei politice la St. Petersburg, a trăit cea mai mare parte a vieții separată de soț la Florența, era prietenă cu Garibaldi, cu Kaiserul german și cu Împăratul Braziliei, a scris o mulțime de cărți în limba franceză, a fost prima româncă alpinistă (a înfipt tricolorul pe culmile Alpilor) dar și prima feministă notorie - Dora d'Istria rămâne unul dintre cele mai interesante personaje feminine din...
„Oamenii înțelepți se roagă la Dumnezeu să nu le dea mari iubiri.” O femeie hipersensibilă, o poetă specială - aptă să oficieze „Ceremonia de iarnă” (debutul din 1965) - și o traducătoare fabuloasă (în și din suedeză, recunoscută și premiată de Academia de la Stockholm), dar, deloc misogin, o mare, „veșnică” și devoratoare iubire pentru zeul tutelar al poeziei române postbelice, Nichita Stănescu. Gabriela Melinescu a trăit din și pentru poezie, dar și pentru Poet...
