Particip cu o deosebită plăcere şi pioşenie la inaugurarea acestei platforme de comunicare, ce se adaugă astăzi drept încă un mijloc, încă o unealtă, încă un loc, virtual de data aceasta, menit să dea vizibilitate ideilor. Temelia în jurul căreia se adună acum condeierii de limbă română din ţară ori aflaţi în cele patru zări ale lumii este absolut seducătoare prin lipsa ei de hotare, prin absenţa temei impuse, prin libertatea pe care o lasă autorilor. „Comentator.ro”, loc cu nuanţă de cult aproape pentru mişcarea ideilor cu mai multe chipuri, atât de necesar vremurilor pe care le trăim, se potriveşte, fără îndoială, cum nu se poate mai firesc acestui al treilea val al omenirii ce se deschide şi înalţă sub ochii noştri, valul informaţionalizat prezis de Alvin Toffler din vremea adolescenţei noastre, în urmă cu mai bine de patru decenii.

Moştenitor al celor două valuri anterioare, agricol şi industrial, împletind concretul cu virtualul, acest al treilea val al civilizaţiei terestre urmează să-şi scrie propria istorie, propriile-i mărturisiri despre fericirile şi necazurile erei lui.

Cred că în această necesitate de vizibilitate stă forța acestui proiect: regăsirea menestrelilor dialogului într-un loc al lor. Un dialog ce promite întâlnirea maeştrilor cuvântului cu lectorii lor, într-o continuă curgere a limbii române. „Commentator.ro” nu va fi doar un spaţiu liber de exprimare, ci şi casa în care limba română îşi va chema fiii rebeli, risipiţi prin lume.   

Invitaţia de a scrie un cuvânt mă onorează. Am fost întotdeauna încântată să pot fi prezentă la un nou început. „Începutul” este, de data aceasta, absolut special, ieşind din tiparele lui materiale cunoscute, pentru a ne uni în virtual.

Din clipa în care am aflat mesajul despre lansarea „Comentator.ro”, o imagine m-a urmărit stăruitor: tulburarea resimţită de un călător căruia, străbătând deşertul, îi iese în cale, întâmplător, când se lasă înnoptarea, o oază unde îl întâmpină o mână întinsă ce-l îmbie cu o strachină de merinde.

Primind ofranda, degetele rătăcitorului simt căldura odihnitoare a vasului prietenos, în nemărturisită mulţumire. Mulţumirea ce-mi răscoleşte acum sufletul seamănă acestei încântării molcome ce încearcă bunul nostru rătăcitor aflând deodată această neaşteptată linişte, acest ţărm, undeva, acolo unde nu credea că-l va mai atinge. Iar pe ţărm, iată, nu un miraj, ci o fiinţă, neobosită de valurile timpului, încrezătoare în noul val ce vine volens nolens, întinzându-ne mâna, poftindu-ne la lucrarea domniei-sale.

Amfitrionul nostru, invitându-ne în acest conăcel demn de istoria vechilor zidiri editoriale româneşti, nu doreşte să fie perceput ca Mentor, ci doar ca un ascultător obișnuit, care a învățat multe de la noi toți, învățându-ne multe.

Felicitări pentru zidirea acestei noi corabii! Lansarea ei pe apele virtualului este o sărbătoare, neţărmurită fiindu-mi bucuria de a vă fi alături, de a mă afla printre musafirii domniilor voastre!

Vânt la pupa!

Din depărtările bătrânei Europa,

Marilena Lică-Maşala

publicist, scriitor, traducător    

Paris, 14 Florar 2020