C.P.: Am câteva întrebări extrase chiar din cartea ta. Am o întrebare încuietoare...
T.T.: Te ascult.
C.P.: Ce este Dumnezeu? Un acumulator, un cuvânt sau ce este?

T.T.: Cred că frumusețea, în iudaism – dacă vrei un răspuns cinstit –, este că nu spune ce anume este Dumnezeu. Iudaismul este – în pofida a ceea ce crede multă lume – cea mai puțin religioasă dintre religii. Nu definește noțiunea de Dumnezeu. Povestea din Biblie spune că atunci când Moise îl întreaba pe Dumnezeu: „Care este numele tău?”, ce răspunde Dumnezeu?: „Sunt ceea ce sunt.”; mai pe scurt: „Ce contează?” Nu există un nume al lui Dumnezeu, nu există o imagine a Lui. Dacă faci puțină matematică – eu am studiat matematica – dacă faci o ecuație matematică, iudaismul este egal cu un semn de întrebare...

Acesta este iudaismul real, dacă mă întrebi pe mine. Se întâmplă că evreii care au trăit în Israel sau oriunde, în vremurile îndepărtate, de două mii de ani, în locuri din Europa sau din Orientul Mijlociu și creștinismul a preluat mult din iudaism, la fel și islamul, și începi să te gândești mai mult la ideea de Dumnezeu ca la o lume creștină. Avem această problemă; vreau să spun că ne uităm cu atenție la îmbrăcămintea evreilor Hasidimi. Uite, am fost în Moldova, la Mărculești, este un orășel; te uiți la oameni, te uiți la femei care sunt îmbrăcate exact ca femeile hasidime, cu acoperământ pe cap. Și întrebi: „Hei, ești Hasidic?”

În esența lui, Iudaismul nu ne oferă nicio definiție a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are tată, nu are mamă, nu are fiu, nici fiică; nu are nimic din toate astea. Este un mare semn de întrebare. Iudaismul te îndeamnă să pui întrebări, îți spune că l-am adoptat pe Dumnezeu, dar nu știm cine este. Nu avem nicio explicație. Nu este nici măcar un nume, nu știm ce este. Mulți dintre Haredi din New York, în cea mai religioasă lume, au adoptat o mulțime de lucruri din creștinism și lumea crede că seamănă cu un rabin bătrân – cu barba lungă...

Nu, nu există o imagine a lui Dumnezeu. Nimeni nu știe ce este, nimeni nu L-a văzut, doar Îl simte ca pe un spirit; te poți gândi la orice vrei tu. Dar, dacă te uiți la sursele evreiești, dacă citești Biblia, nu găsești nimic. Moise voia să-l vadă pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a spus: „Dacă mă vezi, vei muri.” Nimeni nu-L poate vedea. Asta este povestea din Biblie, și nimic nu s-a întâmplat între timp; și care este ideea din Biblie? El a mers și I-a spus: „Dumnezeule, nu Te pot vedea, nu știu cum Te cheamă și am să le spun copiilor lui Israel: «Dumnezeu m-a trimis la voi.»” Nu are niciun sens; cine este Dumnezeu? Nu-L poți defini, absolut deloc. În iudaismul religios i se spune Numele. Ce înseamnă asta, Numele? Ce reprezintă Numele? Dacă atunci când erai tânăr...

C.P.: ...ieri...

T.T.: ...da, bineînțeles că ieri, aveai 17-18 ani și cineva îți spunea: „Dragul meu prieten, am o fată extraordinară pentru tine; nu știu cum arată, nu știu cum o cheamă” – și tu asculți înmărmurit – „nu știu nimic despre ea, dar este cea mai frumoasă, este cea mai minunată dintre toate; nu are chip, nu are nume, nu știm de unde vine, nici unde se duce; va fi perfect! Ați sta, a doua zi la aceeași masă, dar nici măcar nu ai vedea-o; cu ce te-ai ales, aud?”

C.P.: Ne spui povești frumoase, ești un animator grozav. Te priveam, în timp ce povesteai; ești un mare actor, după cum am spus. Faci o treabă foarte bună cu poveștile tale! Avem un plan pentru mai multe cărți.

(va urma)

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro