Madame Lily Bollinger: „Mă joc cu șampania dacă nu mi-e foame și o beau când sunt flămândă…”! Dacă tot am vorbit de Perrier-Jouët și de Taittinger, nu putem să omitem nici Bollinger, această casă istorică de vinuri spumante de lux din regiunea Champagne, de numele căreia se leagă mai multe etichete celebre. Fondată în 1829 în Aÿ de Hennequin de Villermont, Paul Renaudin și Jacques Bollinger, istoria ei este, în fapt, mult mai veche, chiar dacă nu sub acest nume și – surpriză pentru cocoșul galic naționalist! – cu anumite tangențe în lumea germanică (ca și alte mărci, precum Krug sau Heidsieck). A fost dusă la apogeu de acele fabuloase „blanc de noirs” din seria Vieilles Vignes Françaises.

Bollinger are rădăcini în regiunea Champagne, datând din 1585 când Hennequin, una dintre familiile fondatoare, dețineau terenuri în Cramant. În secolul al XVIII-lea, familia Villermont se ocupa cu mult success de vinificație. În 1750, și-a stabilit locația la numărul 16 pe rue Jules Lobet, care avea să devină în cele din urmă sediul central al Casei. Dar, în 1822, Jakob „Jacques” Joseph Placide Bollinger (născut în 1803 la Ellwangen, în Regatul Württemberg), s-a mutat în regiunea Champagne și a început să lucreze la casa de șampanie a lui Muller Ruinart, care nu mai există acum. Mulți alți vinificatori de origine germană au venit în acea epocă să se stabilească în zonă, inclusiv Johann-Josef Krug și Florens-Louis Heidsieck (fondatorul Piper-Heidsieck).

Casa de șampanie Renaudin-Bollinger a fost fondată la 6 februarie 1829 în Aÿ de către Hennequin de Villermont, Paul Levieux Renaudin și Jacques Bollinger. Partenerii au convenit că numele Villermont nu va fi folosit pe etichete, de unde și prima variant a brandului. După ce Jacques Bollinger s-a căsătorit cu Charlotte de Villermont, casa a fost administrată de familia Bollinger. Chiar dacă Paul Renaudin nu a lăsat un moștenitor al numelui său, eticheta nu a devenit exclusiv Bollinger până în anii 1960.

Fondatorul Jacques Joseph Bollinger s-a căsătorit așadar cu Charlotte de Villermont. Cuplul a avut o fiică, Marie, care, la rândul ei, a avut doi fii Joseph și Georges. Aceștia au preluat compania în 1885 și au început să extindă domeniul familiei prin cumpărarea de vii în satele din apropiere. Între timp, se dezvolta și imaginea mărcii, de pildă în 1884 fiind obținut un Royal Warrant din partea Reginei Victoria. (Această titulatură era echivalentă atunci cu cea de „Furnizor al Casei Regale”.)

„Cherchez la femme!” - mai apoi, istoria Casei a fost influențată decisiv de o femeie cu mult nerv. În 1918 Jacques Bollinger, fiul lui Georges, a venit la conducere. Poate cea mai inspirată mutare a sa a fost să o ia de nevastă pe Emily Law de Lauriston Boubers, cunoscută drept „Lily”. Jacques a extins în continuare facilitățile prin construirea de noi pivnițe, achiziționarea podgoriilor Tauxières dar și a activelor unei alte case de șampanie de pe Boulevard du Maréchal de Lattre de Tassigny, unde se află în prezent birourile lui Bollinger. Când Jacques Bollinger a murit în 1941, Lily Bollinger a preluat cu fermitate frâiele afacerii. Lily a extins producția prin achiziționarea a mai multe podgorii, dar a devenit foarte cunoscută pentru că a călătorit mult prin lume pentru a-și promova marca, în calitate de brand ambassadeur avant la lettre.

Lily a lăsat și mai multe citate faimoase, care reprezintă esența unui manual de marketing, dovedindu-se și un memorabil copywriter: „Îmi beau șampania când sunt fericită dar și când sunt tristă. Uneori, o beau când sunt singură. Iar când mă bucur de compania cuiva drag o consider obligatorie! Mă joc cu ea dacă nu mi-e foame și o beau când sunt flămândă. Altfel, nu mă ating de ea niciodată – cu excepția cazului în care mi-e sete…”. Lily a condus Casa Bollinger până în 1971, când nepoții ei Claude d'Hautefeuille și Christian Bizot i-au succedat, extinzând afacerea, inclusiv în America, preluând în Oregon, în 2021, podgoria Willamette Valley a familiei Ponzi, unde se zice că se produc unii dintre cei mai buni struguri de Pinot Noir din lume.

Brandul a folosit, de asemenea, seria de filme James Bond ca vector de marketing timp de câteva decenii, începând din 1973, cu pelicula Live and Let Die și, mai recent, în seria Daniel Craig, inclusiv filmele Casino Royale și Skyfall. În 2020, pentru No Time To Die, a fost lansat Special Cuvée 007 Limited Edition.

Vieille Vignes Françaises (Vintage)este un blanc de noirs care se face în serii limitate cu vin din strugurii obținuți din două parcele mici de butuci nealtoiți plantați la densitate scăzută. Criticul englez de vin Cyril Ray i-a sugerat lui Madame Lily Bollinger ideea de a folosi vițele nealtoite de Pinot Noir pentru a produce un vin spumant separat în anii 1960. Prima recoltă a fost cea din 1969. La sud de Reims și puțin mai la nord de Épernay, parcelele cu densitate scăzută, Clos St-Jacques și Chaudes Terres, ambele din comuna Aÿ, clasificate Grand Cru, sunt printre puținele – dacă nu singurele! - care nu au fost afectate de filoxeră, sunt tăiate sever, lucrate exclusiv manual și produc cu o treime mai puțin must decât celelalte, creând un „vin complex, superbogat”. Au fost produse doar 2.477 de sticle numerotate de Vieilles Vignes Françaises - Vintage 2013, care se vând azi cu prețuri începând de la 2.000 de euro.

Criticii au descris flamboiant acest vintage: „Vin cu o culoare aurie profundă și nas de prune mirabele și fructe uscate. Un spectru aromatic foarte larg este exprimat printr-o calitate onctuoasă, precisă și salină pe palat, cu note de nuci, condimente și verbină. Are o lungime remarcabilă, marcată de un final cu aluzii de lămâie și cretă”.

…Poveștile Vinului, un proiect OEVE – Consulat România, realizat de Eques Dan-Silviu Boerescu, Consilier de Imagine, și Eques Gratzian Mărgărit, Paharnic Consular. Urmăriți și https://oeve.ro. Abonați-vă la newsletter!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro