În 1855, Parisul se pregătea de o mare Exposition Universelle, care însemna și o sumedenie de oportunități economice de prim rang. Împăratul Napoleon al III-lea a cerut negustorilor de vinuri să întocmească, în regim de urgență, o clasificare cât mai exactă a marilor vinuri din Bordeaux, cu scopul explicit de a fi prezentate oaspeților sosiți la eveniment din lumea întreagă, ei reprezentând potențiali clienți de export ai tradiționalei industrii vitivinicole a Franței. „Brokerii” epocii nu s-au derobat de sarcina primită și au clasificat vinurile în funcție de reputația fiecărui Château și de prețul de tranzacționare al sticlelor de vin provenite din mai multe recolte (așa-numitele millésimes sau, cu termen englezesc, vintages), preț care, la acel moment, era direct legat de calitate (și aproape deloc de strategiile de „pr”, așa cum, în mai toate domeniile, se întâmplă azi!). Vinurile au fost clasificate ca importanță în cinci categorii de calitate (crus). Toate vinurile roșii care au ajuns în capul listei – despre care legenda susține că inițial a fost schițată pe versoul unui plic – proveneau din regiunea Médoc, cu excepția unuia: Château Haut-Brion de la Graves. Vinurile albe – și atunci cu mult mai mică importanță decât cele roșii – erau limitate la soiurile dulci de Sauternes și Barsac și erau încadrate în doar două categorii de calitate.
În linii mari, sistemul Les Grands Crus classés en 1855 este valabil și azi, cu doar câteva modificări taxonomice nu foarte importante.
Iată cum arătau categoriile stabilite în 1855, cu tot cu AOC-urile lor (Appellation dʼOrigine Contrôlée – Pauillac, Margaux, Saint-Julien etc.).

Vinuri roșii
Premiers Crus
• Château Lafite, acum Château Lafite Rothschild, Pauillac
• Château Latour, Pauillac
• Château Margaux, Margaux
• Haut-Brion, acum Château Haut-Brion, Pessac, Graves

Deuxièmes Crus
• Mouton, acum Château Mouton Rothschild, Pauillac (din 1973, trecută la categoria superioară!)
• Rauzan-Ségla, acum Château Rauzan-Ségla, Margaux
• Rauzan-Gassies, acum Château Rauzan-Gassies, Margaux
• Léoville, acum
o Château Léoville-Las Cases, Saint-Julien
o Château Léoville-Poyferré, Saint-Julien
o Château Léoville-Barton, Saint-Julien
• Vivens Durfort, acum Château Durfort-Vivens, Margaux
• Gruaud-Laroze, acum Château Gruaud-Larose, Saint-Julien
• Lascombes, acum Château Lascombes, Margaux
• Brane, acum Château Brane-Cantenac, Cantenac-Margaux (Margaux)
• Pichon Longueville, acum
o Château Pichon Longueville Baron, Pauillac (cunoscut și ca Pichon Baron)
o Château Pichon Longueville Comtesse de Lalande, Pauillac (cunoscut și ca Pichon Lalande sau Pichon Comtesse)
• Ducru Beau Caillou, acum Château Ducru-Beaucaillou, Saint-Julien
• Cos Destournel, acum Château Cos dʼEstournel, Saint-Estèphe
• Montrose, acum Château Montrose, Saint-Estèphe

Troisièmes Crus, Quatrièmes Crus, Cinquièmes Crus

Vinuri albe
Premier Cru Supérieur
• Yquem, acum Château dʼYquem, Sauternes

Premier Crus
• Latour Blanche, acum Château La Tour Blanche, Bommes (Sauternes)
• Peyraguey, acum
o Château Lafaurie-Peyraguey, Bommes (Sauternes)
o Château Clos Haut-Peyraguey, Bommes (Sauternes)
• Vigneau, acum Château de Rayne-Vigneau, Bommes (Sauternes)
• Suduiraut, acum Château Suduiraut, Preignac (Sauternes)
• Coutet, acum Château Coutet, Barsac
• Climens, acum Château Climens, Barsac
• Bayle, acum Château Guiraud, Sauternes
• Rieusec, acum Château Rieussec, Fargues (Sauternes)
• Rabeaud, acum
o Château Rabaud-Promis, Bommes (Sauternes)
o Château Sigalas-Rabaud, Bommes (Sauternes)

Deuxième Crus etc.

De remarcat și faptul că, după aproape 170 de ani, cele mai multe dintre etichete au rămas neschimbate!
Desigur, au existat, de atunci și până în zilele noastre, destule cârcoteli, critici mai mult sau mai puțin virulente, încercări de modificare a ierarhiei sau, chiar, propuneri de noi sistematizări – prea puține dintre aceste tentative au reușit, însă.
În cadrul fiecărei categorii, diferitele Châteaux sunt clasificate în ordinea calității și doar de două ori, de la clasificarea inițială, din 1855 au avut loc mari schimbări: mai întâi când, în 1856, Cantemerle a fost adăugată în cadrul celei de-a cincea categorii a vinurilor roșii și, mai semnificativ, în 1973, când Château Mouton Rothschild a fost ridicat de la o a doua categorie la prima, după decenii de lobby intens exercitat de către influentul Baron Philippe de Rothschild. Acest playboy avant la lettre și personaj polivalent a fost membrul cel mai spectaculos al dinastiei bancare Rothschild, în timpul vieții lui (13 aprilie 1902 – 20 ianuarie 1988) el având cariere multiple, de un eclectism rar întâlnit – aviator în Primul Război Mondial, pilot de curse de Grand Prix (locul al patrulea în cursa de la Monaco din 1929, pilotând un Bugatti T35C), scenarist și dramaturg, producător de teatru și de film (pelicula din 1932 Lac aux dames, primul film sonor francez, era adaptat după un roman de Vicki Baum și regizat de Marc Allégret, beneficiind de un scenariu semnat de Colette și avându-i în rolurile principale pe Jean-Pierre Aumont și Simone Simon), poet și, deloc în ultimul rând, unul dintre cei mai de succes viticultori din lume.

Energicul Philippe de Rothschild s-a dedicat efectiv promovării faimosului Château Mouton Rothschild din Pauillac. Avea doar douăzeci de ani când a preluat operațiunile podgoriei și, doi ani mai târziu, în 1924, a venit cu ideea nemaiîntâlnită până atunci, de îmbuteliere a întregii recolte la Château, idee pe care alți producători au copiat-o ulterior. Anterior, podgoriile își vindeau vinurile în vrac, lăsând maturarea, îmbutelierea, etichetarea și comercializarea în sarcina comercianților de vinuri. Ideea lui Philippe de Rothschild a fost să mențină cu strășnicie controlul asupra calității produsului său și să permită comercializarea denumirii mărcii. Doi ani mai târziu, el a dezvoltat un acord de facto de stabilire a prețurilor cu ceilalți producători de top din Bordeaux. De asemenea, tot din rațiuni de menținerea calității, a fost primul care, atunci când a considerat că recolta unui an nu respectă standardele înalte ale podgoriei sale, a ales să nu vândă recolta din acel an sub eticheta Château. În 1932, Philippe de Rothschild a început să vândă acest vintage de mâna a doua ca un bun Bordeaux ieftin sub numele de „Mouton Cadet”. Produsul a devenit atât de reușit încât, în cele din urmă, a trebuit să cumpere struguri de la podgorii din toată regiunea Bordeaux doar pentru a satisface cererea. Astăzi, Mouton Cadet este vinul roșu cel mai bine vândut în lume. În 1933, Philippe a extins domeniile Mouton-Rothschild prin achiziționarea vecinului – Château dʼArmailhac. La sfârșitul anilor 1930, vinurile Mouton Rothschild erau recunoscute ca fiind printre cele mai bune din lume. Cu toate acestea, podgoria Mouton făcea încă parte dintre cele de Deuxième Crus ca urmare a clasificării oficiale a vinului din Bordeaux din 1855 și Philippe de Rothschild a luptat toată viața pentru a repara această nedreptate flagrantă.

O a treia, dar mai puțin cunoscută „schimbare”, este îndepărtarea Château Dubignon, din cea de-a treia categorie, care, în cadrul AOC Margaux, a fost absorbită de Château Malescot Saint Exupéry.

În 1955, în cadrul Saint Émilion AOC au fost clasificate în trei categorii, cea superioară fiind Premier Grand Cru, cu doi membri: Château Ausone și Château Cheval Blanc. În clasificarea din 2012, au mai apărut încă două Châteaux: Château Angélus și Château Pavie.

Interesantă și chiar paradoxală este, însă, o altă situație: nu există o clasificare oficială aplicată AOC Pomerol! Cu toate acestea, unele vinuri Pomerol, în special Château Pétrus și Château Le Pin, sunt adesea considerate ca fiind echivalente cu Premier Cru ale clasificării din 1855 și se vând adesea la prețuri mai mari.

O schimbare, totuși, importantă este că, începând cu 1855, când doar cinci dintre podgorii erau „Château”, acum aproape toate cele din Bordeaux folosesc această denumire. În plus, atâta timp cât o parcelă de podgorie se află în limitele unei Denumiri de Origine Controlată (AOC), aceasta este eligibilă pentru a fi folosită de orice castel, independent de calitatea parcelei în sine.
Unii critici de vin au susținut periodic cum că clasificarea din 1855 este depășită și nu oferă un ghid precis pentru calitatea vinurilor care se fac în fiecare podgorie. Au fost făcute mai multe propuneri pentru modificări ale clasificării, cea mai relevantă fiind un proiect care a demarat în 1960. Alexis Lichine, membru al grupului de revizuire din acel an, a lansat o campanie de implementare a modificărilor care a durat peste treizeci de ani, în decursul căreia a publicat mai multe ediții ale propriei sale clasificări neoficiale – Ghidul lui Alexis Lichine al vinurile și podgoriilor din Franța, în care a consacrat un capitol aparte subiectului Bordeaux. Pentru susținerea argumentului său, Lichine a citat cazul Château Lynch-Bages, Cinquième Cru din Pauillac, care, în opinia sa, a ajuns în timp să merite o clasificare mult superioară. Dimpotrivă, o gestionare deficitară poate duce la o scădere semnificativă a calității, așa cum Lichine cita exemplul lui Château Margaux – vinurile pe care le-a făcut în anii 1960 și 1970 sunt considerate pe scară largă ca mult sub ceea ce se aștepta de la un Premier Cru.

Alți critici de vin au mers pe linii similare, inclusiv Robert Parker, care a publicat, în 1985, propria sa listă a primele 100 de Châteaux din Bordeaux. Mai pot fi citate în acest sens The History of Wine and the Vine, publicată de Bernard și Henri Enjalbert în 1989, precum și eforturile depuse de Clive Coates și David Peppercorn.

…Poveștile Vinului, un proiect OEVE – Consulat România, realizat de Eques Dan-Silviu Boerescu, Consilier de Imagine, și Eques Gratzian Mărgărit, Paharnic Consular. Urmăriți și https://oeve.ro. Abonați-vă la newsletter!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro