Château Haut-Brion, din Pessac, Graves, rămâne, peste timp, un domeniu care dă un vin remarcabil, cu o istorie fabuloasă întinsă pe parcursul a mai bine de șase secole și cu câțiva ani de producție absolut excepționali. Între cei care au elogiat vinul de aici se numără filosofii Hegel și John Locke…

Este produs în satul Pessac, chiar în apropierea orașului Bordeaux. Diferă de celelalte vinuri de pe lista din 1855 prin poziția sa geografică, aflată în nordul regiunii viticole Graves. Dintre primele cinci vinuri clasificate, este singurul vin cu AOC Pessac-Léognan. Deși se crede că vița de vie creștea pe proprietate încă din epoca romană, cel mai vechi document care indică cultivarea unui lot de pământ datează din 1423. Proprietatea a fost cumpărată de Jean de Ségur în 1509, iar în 1525 era deținută de amiralul Philippe de Chabot. Château Haut-Brion datează din aprilie 1525, când Jean de Pontac s-a căsătorit cu Jeanne de Bellon, fiica primarului din Libourne și seigneur de Hau(l)t-Brion, care i-a adus ca zestre podgoria.

În 1533, Pontac a cumpărat denumirea domeniului Haut-Brion, în timp ce construcția clădirilor a început în 1549. În 1649, Lordul Arnaud de Pontac al III-lea a devenit proprietarul Haut-Brion, iar popularitatea crescândă a vinului s-a datorat exporturilor, primele menționări ale sale elogioase fiind identificate în registrul cramei regelui englez Carol al II-lea în 1660. În anii 1660 și 1661, la curtea regelui au fost servite 169 sticle din „vinul Hobriono”. Charles Ludington nota că „Reînființarea unei curți regale și a culturii de curte a necesitat apariția bunurilor de lux, care să marcheze statutul elitist al instituției monarhice. Asta l-a inspirat pe Pontac să lanseze prototipul claretului la Londra. Vinul a fost numit Haut-Brion, după numele domeniului din care provenea”. Samuel Pepys a scris în Jurnalul său, după ce a gustat vinul la Royal Oak Tavern pe 10 aprilie 1663, că a băut „un fel de vin francez numit Ho Bryen, care are un gust bun și deosebit cu care nu m-am mai întâlnit niciodată”. În aprilie 2013, Magdalene College, din Cambridge, a expus manuscrisul lui Pepys deschis la pagina unde era menționat Haut-Brion la aniversarea de 350 de ani a evenimentului.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, domeniul avea 264 de hectare, dintre care aproximativ 38 de hectare erau cultivate cu viță de vie. Vinul a fost adesea vândut sub numele Pontac. Filosoful englez John Locke, care a vizitat Bordeaux în 1677, a vorbit elogios despre vinul de la Haut-Brion: „…Vinul Pontac, atât de venerat în Anglia, este făcut pe o mică înălțime a terenului, solul fiind alcătuit din nisip alb pur, amestecat cu puțin pietriș”. Filosoful german Hegel a fost, de asemenea, fermecat de vinul Pontac. După moartea lui François-Auguste de Pontac, François-Joseph de Fumel, un nepot prin alianță, a moștenit două treimi din Haut-Brion, iar o treime a revenit lui Louis-Arnaud Le Comte. (Familia de Fumel deținea la un moment dat și Château Margaux.)

În 1787, Thomas Jefferson, pe atunci ministru american al Franței, a venit în vizită la Bordeaux. Pe 25 mai în acel an, a vizitat Haut-Brion, descriind terroir-ul: „Solul de la Haut-Brion, pe care l-am examinat în detaliu, este alcătuit din nisip, în care există aproape tot atât de mult pietriș rotund sau piatră mică și foarte puțin lut ca în solurile Médoc-ului”. Haut-Brion a devenit apoi primul vin care a fost importat în Statele Unite, când Jefferson a cumpărat șase cutii în timpul călătoriilor sale și le-a trimis înapoi la moșia sa din Virginia, așa cum se menționează în scrisoarea către cumnatul său, Francis Eppes, pe 26 mai 1787: „(…) Nu pot să-mi refuz plăcerea de a vă cere să participați la o degustare de vin. O fac pentru a vă furniza un exemplar din ceea ce este cel mai bun vin de Bordeaux. Face parte din podgoria Obrion, una dintre cele patru pe care le considert ca fiind cele mai bune de acolo și este din recolta anului 1784”.

Ca o consecință a Revoluției Franceze, în iulie 1794 Joseph de Fumel a fost ghilotinat, iar proprietățile sale au fost împărțite. Postum, nepoții lui de Fumel au obținut reabilitarea sa, precum și restituirea bunurilor confiscate, dar au părăsit Franța. În 1801, au vândut Haut-Brion lui Talleyrand, Prințul Benevento, care a devenit proprietarul Haut-Brion timp de trei ani. O perioadă mai puțin prosperă a urmat între 1804 și 1836, domeniul intrând în proprietatea succesivă a diferitor oameni de afaceri, până când Joseph-Eugène Larrieu a cumpărat Haut-Brion la o licitație. În 1841, cumpărând clădirea Chai-Neuf de la Marchizul de Catellan, a readus domeniul la vechea dimensiune a sa înregistrată la moartea lui François-Auguste de Pontac în 1694. Familia Larrieu a deținut Haut-Brion până în 1923.
Prețurile vinurilor Haut-Brion din secolul al XIX-lea au fost în mod constant mai mari decât cele ale oricărui alt vin din Bordeaux. Această tendință a continuat până în prezent, prețul marelui vin al proprietății fiind în medie de 571 de dolari.

După o serie de proprietari nu foarte inspirați, bancherul american Clarence Dillon a cumpărat Château Haut-Brion pe 13 mai 1935 pentru 2.300.000 de franci. Câteva anecdote neconfirmate se referă la această achiziție, deoarece se credea că Dillon luase inițial în considerare cumpărarea domeniilor Cheval Blanc și Ausone sau a unei cote majoritare din Margaux, dar nu a vrut să întreprindă călătoria într-o zi ploioasă și rece, așa că a ales Haut-Brion pentru apropierea sa de Bordeaux, dar și pentru facilitățile de echitație de pe domeniu. Un martor din epocă susținea că Dillon nu a coborât niciodată din mașină atunci când a vizitat prima oară domeniul. Dillon l-a numit pe nepotul său Seymour Weller președinte al noii companii „Société Vinicole de la Gironde” (mai târziu Domaine Clarence Dillon S.A.S.), iar acesta a ocupat funcția timp de cinci decenii. Weller a restaurat parcul, a curățat proprietatea și a instalat electricitatea împreună cu echipamente noi de vinificare. El l-a păstrat în funcție pe Georges Delmas, director al Haut-Brion din 1921 și fost manager al Cos dʼEstournel. Georges Delmas s-a retras în 1961 și a fost urmat de fiul său, Jean-Bernard Delmas, născut pe domeniu, care a început și el o serie de renovări. În anii 1960, Haut-Brion a fost prima dintre marile crame care a folosit noile cuve de fermentare din oțel inoxidabil.

Cercetarea de selecție clonală a fost începută în 1972, în colaborare cu INRA și Chambre dʼAgriculture. Insistând că vinul extraordinar nu poate fi făcut cu o singură clonă, Jean-Bernard Delmas a stabilitat: „Avem nevoie de un ansamblu de clone excelente”, adăugând: „Știm unde se află fiecare butuc de viță”. La Haut-Brion, fiecare hectar conține 10 până la 15 selecții clonale diferite. în 1975, la vârsta de 83 de ani, Seymour Weller s-a retras din funcția de președinte al companiei. Fiica vărului său și nepoata lui Clarence Dillon, Joan Dillon, devenită apoi Prințesă de Luxembourg și mai târziu Ducesă de Mouchy, a fost cea care l-a înlocuit. În 1976, recolta din 1970 a lui Haut-Brion s-a clasat pe locul al patrulea dintre cele zece vinuri roșii franceze și californiene la competiția istorică de vinuri „Judecata din Paris”. Domaine Clarence Dillon a achiziționat La Mission în 1983. Din recolta 2007, pentru a aniversa 75 de ani de proprietate a familiei Dillon, al doilea vin roșu Château Bahans Haut-Brion a fost lansat sub noua denumire Le Clarence de Haut-Brion. Denumirea Château Bahans Haut-Brion a fost folosită de cel puțin un secol și, într-o perioadă, a fost vândută fără a avea un vintage declarat. Începând cu anul 2009, al doilea vin alb, Les Plantiers du Haut-Brion, a fost redenumit La Clarté de Haut-Brion.

Managerul Jean-Bernard Delmas s-a retras în 2003 și a fost urmat de fiul său Jean-Philippe Delmas. Prințul Robert de Luxemburg (fiul Prințului Charles de Luxemburg) care a acționat ca administrator la Haut-Brion de la vârsta de 18 ani, a devenit în 2008 președinte director general al domeniului Clarence Dillon.

Château Haut-Brion dedică 48,35 hectare soiurilor de struguri roșii, cu o distribuție de 45,4% Merlot, 43,9% Cabernet Sauvignon, 9,7% Cabernet Franc și 1% Petit Verdot și 2,87 ha soiurilor de struguri albi, cu proporția 52,6% Sémillon și 47,4 % Sauvignon Blanc. Viile sunt la altitudinea de 27 de metri, oarecum peste norma din Bordeaux. Solul este format din pietriș și unele parcele au conținut ridicat de argilă. Selectarea portaltoilor și clonelor optime a fost o sarcină importantă la Château Haut-Brion, inițiată de Jean-Bernard Delmas, care a contribuit în mare măsură la calitatea materialului vegetal din podgorie. Scopul pe termen lung a fost reducerea randamentelor, nu prin recoltare „în verde”, ci prin asigurarea unei vii sănătoase și echilibrate. Vârsta medie a butașilor este de 35 de ani, cele mai vechi parcele datând din anii 1930.

Recoltarea are loc manual și fiecare lădiță este prelucrată de aceeași echipă de lucrători. Recoltarea strugurilor albi are loc foarte devreme datorită apropierii de orașul Bordeaux, ceea ce are ca rezultat un microclimat mai cald și, prin urmare, o maturare mai timpurie. Strugurii roșii sunt culeși cât mai târziu posibil, sortați și apoi presați pneumatic cu ciorchinii întregi. Nu există contact cu pielițele iar fermentarea are loc în butoaie de stejar cu drojdie indigenă. După o primă sortare în vie, strugurii roșii sunt transportați imediat la cramă, zdrobiți și mutați într-un rezervor dublu special, folosind gravitația pentru a muta vinul. „Îmbătrânirea” s-a făcut multă vreme în butoaie de stejar 100% noi, timp de 18 luni. Ulterior, procentajul a fost redus la 35% butoaie noi, în timp ce vinul destinat celui de-al doilea vin, Le Clarence, este maturat în 25% stejar nou. Vinul alb este maturat în 40-45% stejar nou timp de 10-12 luni. Producția anuală variază de la 10.000 la 12.000 de cutii de vin roșu Grand Vin Château Haut-Brion și de la 650 la 850 de cutii de Château Haut-Brion Blanc. Al doilea vin roșu, Le Clarence de Haut-Brion (numit anterior Château Bahans Haut-Brion) are o producție de 5.000 până la 7.000 de cutii, iar din vinul alb La Clarté de Haut-Brion (numit anterior Les Plantiers du Haut-Brion) se produc anual până la 1.200 de cutii.

…Poveștile Vinului, un proiect OEVE – Consulat România, realizat de Eques Dan-Silviu Boerescu, Consilier de Imagine, și Eques Gratzian Mărgărit, Paharnic Consular. Urmăriți și https://oeve.ro. Abonați-vă la newsletter!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro