Château Le Pin este o mare vedetă, de data relativ recentă, a vinurilor roșii din Bordeaux. Fiona Morrison, Master of Wine și soția proprietarului și vinificatorului Jacques Thienpont, explică – în volumul de referință 10 Great Wine Families, modul în care crama din Pomerol a crescut, aproape din întâmplare, de la un domeniu banal la cel mai performant din Bordeaux.

Familia Thienpont este o dinastie de podgoreni, iar personajul central este Georges Thienpont. Georges a fost bunicul lui Jacques, Alexandre și Nicolas Thienpont – cei trei vinificatori din trei ramuri separate ale clanului Thienpont care astăzi fac vinuri celebre la Château Le Pin, Vieux Château Certan și Pavie Macquin. Născut și crescut în satul belgian Etikhove, Georges s-a alăturat companiei de familie în 1904 și, la fel ca strămoșii săi, a călătorit adesea la Bordeaux pentru a selecta butoaie de vin bun pentru a le vinde în Belgia. Dintotdeauna, Bordeaux pentru belgieni a însemnat Malul Drept, care include Saint-Émilion, Pomerol și denumirile satelit. Chiar și astăzi, Belgia este piața principală în ceea ce privește volumul acestor vinuri.

În 1921, Georges a decis să cumpere o proprietate în Bordeaux, pe care a considerat-o o investiție bună. Cercetând în jurul zonei Libournais, Georges a dat peste o licitație pentru o proprietate cu o vedere magnifică asupra dealurilor către satul Saint-Émilion. Castelul pe care l-a cumpărat a fost Troplong Mondot, unde podgoriile se întindeau pe 30 de hectare. Trei ani mai târziu a avut ocazia să achiziționeze Vieux Château Certan, pe care a avut nevoie de doar câțiva ani pentru a-i restabili gloria de odinioară. Deși anii 1920 aveau să vadă câteva recolte grozave pe Malul Drept al Girondei, dezastrul urma să apară puțin mai târziu, din cauza Marii Depresiuni. Georges a trebuit să vândă Château Troplong Mondot în 1935.

Familia Valette din Paris a cumpărat-o – nu pentru viile sale, ci ca o casă de weekend cu vederi fabuloase spre satul medieval Saint-Émilion. Apoi, a fost deținută de un grup de asigurări începând cu anii 1970. Léon Thienpont, tatăl lui Alexandre și unchiul lui Jacques, trăia și fabrica vinuri la Vieux Château Certan (așa cum face și Alexandre astăzi). În 1979, a făcut o descoperire semnificativă care urma să schimbe viața nepotului său. O vecină care tocmai devenise văduvă, doamna Laubie, avea un hectar de viță de vie în jurul casei sale – o structură curioasă în stil basc ridicată pe piloni –, cu o mică cramă de vin și un pin solitar în spatele ei. Léon știa reputația acestui Château Le Pin și a încercat să convingă familia să o cumpere pentru a adăuga la exploatațiile viticole ale Domeniului Certan. Dar la un milion de franci francezi (puțin peste 152.000 EUR astăzi), familia a considerat că este prea scump. Jacques, care începuse să lucreze cu unchiul său Gérard în Etikhove, i-a convins pe unchiul său și pe tatăl său să-i împrumute banii pentru a cumpăra micul lot de vie. Nu știa, la prima recoltă, în 1979, că vinul său va deveni unul dintre cele mai căutate și mai scumpe din lume.

La acea vreme, Pomerol acoperea 750 de hectare, împărțite între 180 de producători. O lege mai recentă care prevede că toate vinurile Pomerol trebuie să respecte regulile AOC (Denumirea de Origine Controlată) a făcut, însă, ca numărul producătorilor să înregistreze o scădere drastică; mulți dintre ei erau pe atunci cultivatori țărani, deținând, printr-o succesiune de moșteniri, parcele de viță de vie din mai multe AOC, cum ar fi Lalande de Pomerol, Montagne Saint-Émilion și Fronsac. Nu și-au putut permite să construiască o pivniță doar pentru a-și vinifica strugurii culeși de pe micile lor proprietăți. Iar, la prețurile pe care viile au ajuns pe mult apreciatul platou Pomerol (astăzi, valorând 5 milioane de euro pe hectar), mulți au preferat să renunțe și să încaseze contravaloarea. Astfel, numărul producătorilor din Pomerol a scăzut rapid sub 100.

Vieux Château Certan, așezat pe platou, înconjurat de Pétrus, LʼEvangile și La Conseillante, este unul dintre cei mai mari și include 14 hectare de viță de vie. Familia glumește că peluza din fața castelului trebuie să fie una dintre cele mai scumpe din lume, acoperind mai multe arii de terroir din Pomerol. De la hectarul original care înconjura crama, Jacques a reușit să extindă podgoria Le Pin de-a lungul deceniilor, la un total de trei hectare, cumpărând, succesiv, câteva rânduri de viță de vie ici și colo. Doar acele colete care sunt învecinate cu proprietatea originală sunt utilizate pentru Le Pin; restul de viță de vie sunt adunați și vinificați ca Le Pin, dar amestecați în trei ani pentru a face un vin numit Trilogie, care este vândut clienților particulari și câtorva clienți apropiați.
Povestea ascensiunii lui Le Pin seamănă puțin cu un basm și Jacques zâmbește deseori cu o anume înfricoșare atunci când o spune, de parcă încă nu-i vine să creadă ce noroc a dat peste el. Cu un aer tineresc încă, în ciuda celor 70 de ani, zâmbetul său larg și discursul său de o tulburătoare sinceritate îi surprind pe cei care îl întâlnesc pentru prima dată pe proprietarul Le Pin. Adesea îi tachinează pe iubitorii de vin care vorbesc despre Le Pin mult prea reverențios după gustul lui.

„A doua zi după ce l-am întâlnit pe Jacques, el mi-a arătat legendarul Le Pin”, scria Fiona Morisson în cartea ei. „Deși am admirat simplitatea și abordarea practică, trebuie să recunosc că am fost destul de șocată. Pentru primele sale recolte, Jacques a folosit o cuvă de oțel inoxidabil la mâna a doua pentru fermentare și butoaie vechi de la Vieux Château Certan pentru îmbătrânire. Când a trebuit să mute vinul după fermentare, care, de obicei, este trecut dintr-un rezervor în altul, Jacques și-a dat seama că nu are unde să pună noul vin. El a fost, astfel, obligat să-l pună direct în butoaie, demarând din greșeală o nouă tendință pentru a doua fermentație (fermentarea malolactică, care transformă acidul malic în acid lactic mai moale și stabilizează vinul). Această practică este acum utilizată în aproape fiecare proprietate de top din Bordeaux, mai ales că înseamnă că vinul tânăr este introdus în butoaie de stejar mult mai devreme, făcându-l mai rotund și mai moale – gata pentru degustările esențiale en primeur care au loc înainte ca vinurile să fie îmbuteliate șase luni mai târziu.”

Pe măsură ce Bordeaux a devenit o destinație de călătorie tot mai populară, multă lume a început să viziteze Le Pin. Vinificarea a devenit mai profesională, pivnițele au început să se adapteze la o selecție crescută de loturi de vin și, prin urmare, a fost nevoie de mai multe cuve de fermentare mai mici. Jacques a simțit nevoia de a construi o nouă cramă. El l-a chemat pe arhitectul belgian Paul Robbrecht să-l ajute. Acesta nu mai proiectase o pivniță a unei crame până atunci, dar a înțeles necesitatea de a absorbi zgomotul de fond și importanța unghiurilor pentru a proiecta un joc de lumini asupra întregii clădiri. În 2011, a fost inaugurată noua cramă Le Pin și Jacques a avut în cele din urmă mai mult spațiu pentru a-și face vinul și chiar un birou propriu, cu vedere la vița sa. Noua cramă este o clădire eficientă din piatră locală, cu uși din stejar solid și acoperiș din ardezie; în interior sunt două rânduri de cuve mici conice din oțel inoxidabil și sub acestea o pivniță cu butoaie în care vinurile sunt maturate timp de 15-18 luni. Profitând de facilitățile noii sale crame, Jacques a introdus un nou standard de excelență la Le Pin: o igienă mai riguroasă, un control mai bun al temperaturii, transferul vinului folosind mișcarea gravitațională și, cu siguranță, mai multă precizie în vinificație și selecția strugurilor.

„În timpul primei mele recolte la Le Pin după căsătorie, am fost uimită de stilul simplu și liniștit în care făcea vinul Jacques”, spune Fiona Morisson. „Folosim aceeași echipă de culegători și sortatori atât pentru Vieux Château Certan, cât și pentru Le Pin, așa că ei se vor plimba între cele două domenii în funcție de perioada de coacere a fiecărei parcele. Îmbrăcat de obicei în același pulover ponosit și blugi rupți, Jacques, asistat de peste 30 de ani de omul său de încredere Toine („un olandez prietenos care are o asemănare ciudată cu Moș Crăciun”), trece în liniște prin ritualurile de pompare a vinurilor, verificând analizele și, apoi, curățarea completă a pivnițelor după fiecare proces tehnologic. „Cei doi băieți ai noștri, Georges și William, se luptă cu mine pentru a primi o șansă de a participa la procesul de vinificație și de a vedea cu ochii lor cum mustul este transformat în vin prin acțiunea drojdiilor asupra Merlot-urile zaharoase. Există ceva magic în a sta deasupra unei cuve în care vinul fermentează. Când vine timpul să fie tras vinul în butoaie, Jacques așteaptă dedesubt, în pivniță, pentru a se asigura că acest lucru se face cu blândețe. Ține la îndemână cel mai prețuit instrument al său din pivniță, un ciocan vechi, frumos și echilibrat din lemn, pe care îl folosește pentru a bate în doagele din partea de sus a fiecărui butoi. Când vine vorba de curățarea nămolului purpuriu care rămâne în cuvele de fermentare după ce acestea au fost golite, iată o sarcină pe care suntem bucuroși să o lăsăm spre îndeplinire băieților. Chiar și după atâția ani, ne trezim încă noaptea în timpul recoltării, îngrijorându-ne de vreme, de cuvele care se supraîncălzesc sau de butoaiele care dau pe dinafară. În toiul nopții, Jacques își va trage deseori brusc blugii pe el, va sări pe bicicletă și va merge să verifice pivnița – la fel cum ne uitam cândva la fiii noștri, când aceștia dormeau în pătuțuri. Din fericire, casa noastră este chiar alături de cramă.”

Succesul lui Le Pin a fost, ca în multe cazuri, o coincidență norocoasă. Când a fost lansat pentru prima dată, gustul lumii se îndrepta spre vinurile de Bordeaux mai bogate și mai dulci, promovate de tânărul Robert Parker, cel care urma să devină cel mai influent critic de vin din lume. Jacques își amintește cum primele mostre de Le Pin au adunat pe ele praful pe rafturile brokerului local de vinuri. Doar câțiva ani mai târziu, Jacques Luxey, un renumit critic de vinuri francez, a botezat Le Pin „Romanée-Conti din Bordeaux”; după aceea, Parker a acordat recoltei 1982 un scor perfect de 100 din 100. „Păcat pentru Jacques că nu mai are niciun Le Pin din 1982 în pivniță; și-a vândut cândva toate sticlele pentru a-și putea achita datoriile…”

Așadar, ce îl face pe Le Pin atât de magic? Deși poate părea un clișeu, contează într-adevăr terroir-ul. Situată în centrul podișului Pomerol, podgoria, cu expunerea sa perfectă spre sud la soare, se înclină până la un șanț mic care împarte domeniul. Pământul conține o cantitate mare de pietricele care sunt rare în solurile cu argilă. Dedesubt este un strat complex de calcar feruginos, pietriș și nisip. Merlot-ul se coace devreme aici și produce arome de cafea exotică și coacăze negre, care sunt evidente o dată cu primele picături gustate.

Imaginea plină de farmec a lui Le Pin în străinătate este în contrast cu cea mult mai modestă a cramei și a vinificatorului ei. Vorbind despre prețurile enorme la care Le Pin ajunge după ce a părăsit ușa pivniței, peste 1.200 de dolari o sticlă de vin nou și până la 3.600 de dolari pentru anii mai vechi de recoltă, Jacques se amuză. El a urmărit creșterea meteorică a prețului vinului său cu o anume consternare. Pourvu que ça dure! („Să sperăm că asta va dura!”) spunea el cu o grimasă…

…Poveștile Vinului, un proiect OEVE – Consulat România, realizat de Eques Dan-Silviu Boerescu, Consilier de Imagine, și Eques Gratzian Mărgărit, Paharnic Consular. Urmăriți și https://oeve.ro. Abonați-vă la newsletter!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro