Marii actori ai României au urcat nu doar pe scenele teatrelor bucureștene, ci și la Cluj, Craiova, Timișoara. Un exemplu este și unul dintre cei mai simpatici actori ieșeni. Petru Ciubotaru (11 iunie 1939, Ciurea, Iași – 14 noiembrie 2019, Iași) a fost societar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. A absolvit, în 1963, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorilor Alexandru Finți și George Rafael. A fost actor, mai întâi, între 1963 și 1964, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Din 1964 a fost actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, în perioada 1993-1997 director adjunct al teatrului. Are peste 100 de roluri principale în piesele montate la Iași, dar și apariții memorabile în filme ca „Glissando” (1984, regia Mircea Daneliuc) sau „Bacalaureat” (2016, regia Cristian Mungiu).  Poveștile lui despre marii actori cu care s-a intersectat sunt efectiv antologice!

Într-un interviu pentru Formula As, realizat de Gabriela Lupu în 2018, Petru Ciubotaru își amintea întâmplări fabuloase cu Lucia Sturdza-Bulandra, Ștefan Ciubotărașu și... Gheorghe Gheorghiu-Dej: „Iaşiul întotdeauna a născut mari actori. Numai cartierul Tătăraşi a dat între cele două războaie mondiale, vreo 12 actori geniali. Printre ei erau Miluţă Gheor­ghiu, Constantin Rama­dan, Nicolae Şubă, Cos­tache Sava, Aurel Mun­teanu, Nicolae Veniaş, Şte­fan Dănciu­nes­cu... Pe vremea copi­lăriei mele, Tă­tăraşi era un cartier cu case co­chete, de mici func­ţio­nari, de meşteşu­gari, cu câ­te un petec de gră­dinuţă cu flori, cu li­vezi, nu existau blocu­rile astea ori­bile de acum, de fapt, tot Iaşiul era pe atunci o grădină. Niciodată nu s-a mai întâmplat ca în ace­laşi timp, din acelaşi cartier, să ajungă pe scena Naţionalului ieşean actori atât de mari. Cu toţii stu­diaseră la Conser­vatorul din Iaşi, cu State Dragomir şi Mihai Codreanu.

Eu nu locuiam în Tătăraşi, am stat toată viaţa în centru. În copilărie, locuiam pe strada Lăpuşneanu, dar mergeam ade­sea acolo şi ştiam toate legendele le­gate de acei mari actori, şi poate că şi aşa m-am contaminat de microbul teatrului. De fapt, ce vreau eu să spun este că dintotdeauna Iaşiul a dat mari actori, mulţi dintre ei au plecat apoi la Bucureşti, unde au făcut carieră colosală. Şi, de fapt, nu doar Iaşiul, ci toată zona asta a Moldovei. Uite, Ciu­botăraşu era născut lângă Vaslui, la Lipovăţ. Ce era Vasluiul pe vremea aia? Nimic. Iar el a fost nu doar un mare actor, ci şi un poet extraordinar. A jucat 14 ani la Iaşi, apoi a plecat la Bucureşti şi, cum-necum, a ajuns la Arad.

Madame Bulandra l-a adus apoi din nou în Bucureşti. S-a dus la Gheorghiu-Dej şi i-a zis: "Gheorghiţă, e un actor foarte bun la Arad, Ciu­botăraşu. Îl vreau la Bucu­reşti." "Hei, madame Bulandra, câţi actori ca­re-au făcut politică înainte ai salvat dumneata!", îi zicea Gheorghiu-Dej. Dar l-a adus la Bucureşti fără să mai co­menteze. Când era actor la Iaşi, directorul teatrului era Ionel Teodoreanu. Iar Ciubotăraşu, pe cât era de mare actor, pe atât de simpatic şi modest era ca om. Mergea vara la Văratic - se spunea pe atunci "tot bărbatu muie­ratic merge vara la Văratic" - mai bea un vin bun, na, ca omul normal. Şi l-am întrebat odată: "Cum de te-ai apucat tu, fiu de ceferist din Vaslui, de teatru?". Şi el mi-a răspuns: "Dragă Petrică, pur şi simplu m-am trezit că nu vreau şi nu pot să fac altceva". Acum, toute pro­portion gardée, că nu mă compar eu cu Ciu­botăraşu, aşa stau lucrurile şi cu mine: nu am vrut să fac altceva decât teatru”...

Petru Ciubotaru nu a răzbit ușor în lumea teatrului, el provenind dintr-o familie săracă și fiind orfan de tată: „Pe vremea aia nu se mergea cu şcoala la teatru. Mă trezeam de di­mi­neaţă, la 5, mer­geam să cum­păr pâinea care era pe cartelă, şi mama îmi dă­dea câţiva bănuţi cu care mă duceam la teatru. Singur. Şi la liceu am început să fac figuraţie la Naţional, ca să mai câştig un ban, că eram să­răcuţ. Fără tată, ma­ma, care era femeie de serviciu, m-a cres­cut singură, foarte, foarte greu. Dar eram la un liceu de elită, Liceul "Cos­tache Negruzzi" sau Liceul Internat, cum i se mai spunea pe atunci, care a dat ţării nume mari din toate domeniile. Şi dacă primul în clasă era băiatul unui profesor uni­versitar, al doilea eram mereu eu, chiar dacă trebuia să învăţ de două ori mai mult ca el, pentru a fi apre­ciat”.

„Cântam la trom­petă, dar cântam al nai­bii de bine, aveam trom­petă ca lumea, de concert. Cântam în curtea Liceului de Muzică. Într-o zi a ieşit la un moment dat un profesor. "Cântă ceva!", mi-a zis el. Am cântat. "Ia să vină taică-tu să vorbească cu mine." "Tata nu mai e", i-am zis. "Să vină ma­ma ta." M-am dus acasă şi i-am spus mamei: "Uite, vrea un domn profesor de la Liceul de Muzică să vorbească cu mata". "Dar ce-ai făcut? Ai spart vreun geam?". "Nu", am zis, deşi nu eram eu prea departe de giumbuşlucuri din astea. A mers mama cu mine de mână. "Doamnă, exa­me­nul de admitere s-a încheiat, dar el nu are nevoie de examen. Intră direct la clasa de trom­petă. Şi după aia, chiar dacă nu face Con­ser­vatorul, are o pâi­ne asigurată. Nunţi, botezuri... ".  "Păi, bine, măi, mamă, plec eu de la liceul meu?". La ma­ma nu prea a­veam spor, ea a fost un om puternic, ca­re a trecut prin mul­te singură, răz­boi, foamete, greu, greu. Era o femeie tare. Dar când m-a auzit aşa, n-a mai zis nimic. Nu m-a forţat. Aşa că am fă­cut Liceul "Ne­gruzzi" şi după absolvire m-am dus să dau admi­tere la Bucureşti, la Institutul de teatru, că între timp se închiseseră celelalte facultăţi de teatru din ţară, inclusiv cel de la Iaşi”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro