De la Camil Petrescu încoace, fiecare epocă își cerne personalitățile în Patul lui Procust și, de asemenea, are o „Doamna T.” de poveste, o pildă de eleganță și rafinament, femeie de lume sensibilă și, totuși, lucidă, rațională, deloc pierdută în zadarnice visări...

Doamna T. a ultimului sfert de veac în Bucurescii Vechi va fi fost, poate, o bună amică a Kerei Calița, distinsa coniță Pușa ce locuia într-un imobil splendid deloc întâmplător situat pe Strada Muzelor, căci din interiorul clădirii mobilate cu gust răsunau întotdeauna acordurile marilor piese simfonice și ariile operelor de Verdi, Puccini și Gounod. Aici, se strângea adevăratul anturaj de salon literar și artistic pentru un ceai englezesc adus, pe tablale de argint adevărat, în ceșcuțe de porțelan de demult, o conversație spumoasă și plină de calambururi, dar și – de ce nu? – răsfățul cuvenit pisicilor de rasă ce populau atât încăperile cât și sufletul gazdei.

Tot aici se aduna, în jurul unei mese de canastă, și societatea secretă a doamnelor de altădată, care dezbăteau, în cel mai pur stil matein, semnificațiile insemnelor heraldice, acele „aigles royales” ce defineau complicate genealogii mai mult sau mai puțin imaginare dar care, din două-trei volute de limbaj evocator, căpătau contururile unor pajere reale. Se prea poate ca toate acestea să se fi petrecut în jurul unor păhărele cu „liquers” fine și a unor farfurioare pe care se înșirau, cu semețe „stuzzicadenti” de cedru înfipte în ele, bucățele de brânză de capră pe care însăși amfitrioana le pusese înainte vreme la adăstat în chesele de majolică, în baie de ulei de olive și în compania firelor de ierburi de gust.

Aidoma, în brocanta sofisticată de la poalele Mitropoliei în care Doamna T. își desfășura comerțul său cu antichități și opere de artă veneau în pelerinagiu marii „connaiseurs” ai urbei, spre a evalua orfevrării și artefacte sau, pur și simplu, pentru a respira împreună aerul rarefiat al Artei, sub patronajul discret - dar bine orientat în timp, spațiu și dimensiunea inenarabilă a spiritului de colecționar - al subtil-pedantei neguțătorese de vise și idei.

Doamna (Pușa) T., buna amică a Jupânesei de la Jariștea Locantă, era un suflet mare și generos, care nu pregeta să dăruiască anume celor care știau a prețui valoarea simbolică a unui subtil „objet”, fie un lornion de epocă, fie o tabacheră de baga cu incrustații de fildeș și email, fie un portțigaret de chihlimbar sau o camee delicată cu profilul lui Marie Antoinette.

Cu această ultimă Doamnă T. de Curtea Veche se înscrie în anale o filă glorioasă și irepetabilă, căci valoarea ei nu se măsoară în sipete încărcate cu dubloni și creițari, ci în mesajul de prietenie ce transcende evurile, dăinuind peste timp cu grația unei fluturări de evantai din dantelă de Flandra...

Rămas bun, Doamna T.!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro