Șerban Cantacuzino (4 februarie 1941, București – 4 iulie 2011, Paris) a fost un actor român, care a jucat în filme, seriale de televiziune și musicaluri pe parcursul carierei sale și care provenea din familia princiară a Cantacuzinilor, fiind descendent și purtând numele lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești între 1678 și 1688. Tatăl său, Ion Filotti Cantacuzino, a fost scriitor, medic, critic de film, regizor și producător de film, mama sa se numea Elena Warthiadi, iar bunica sa a fost marea actriță Maria Filotti.

Șerban Cantacuzino și-a făcut debutul ca actor la vârsta de 11 ani, jucând pe scena Teatrului Național din București, în piesa Prinț și cerșetor, alături de bunica sa, actrița Maria Filotti. El a interpretat în 1963 rolul prințului Eduard în piesa Richard al III-lea la Teatrul Armatei din Constanța. Cantacuzino a jucat alături de marele actor George Vraca în această montare.

Într-un interviu luat de Daniela Șontică pentru Jurnalul Național în anul 2004, îți amintea cum a invatat sa joace teatru de la bunica sa pe cand era copil. La inceput, il certa mereu: "Fii atent, ma scoti din atmosfera daca nu raspunzi bine!". Incet-incet, nepotul care avea misiunea sa ii dea replica atunci cand marea actrita repeta acasa, in dormitor, a inceput sa priceapa cum stau lucrurile si s-a indragostit de jocul actoricesc. „Bunica mea avea o căldură nemaipomenită şi s-a simţit mereu foarte aproape de mine. Moştenisem, probabil, o atracţie pentru această artă. În copilărie, mă jucam cu o scenă care avea cortină de catifea şi elemente de decor, deşi nu am mers la multe spectacole. O văzusem pe bunica în Mamouret, dar îmi amintesc foarte puţin. Când a observat că mă interesează teatrul, m-a luat pe scenă alături de ea. Apăream într-o piesă rusească, în costum ţărănesc, cu opinci. Într-o parte, eu şi câţiva copii, mai departe erau câţiva tineri, iar într-un colţ, pe o buturugă, făcând tot figuraţie, stăteau la sfat bătrânele: Maria Filotti şi Ecaterina Niţulescu-Şahighian. Se întâmpla în 1948, anul când bunica mea urca ultima oară pe scenă, după ce a fost dată afară, fiind ultima patroană de teatru de după 23 august 1944." 

Prima sa apariție in teatru s-a produs pe la opt ani, facand figuratie pe langa Maria Filotti in piesa Fericirea furată, la National, in 1949. Rolurile adevarate au venit putin mai tarziu, fiind coleg de scena cu Florin Vasiliu, Olga Tudorache, Stefan Ciubotarasu si alti actori de marca. A jucat la Teatrul National, la Teatrul Armatei de atunci, in care a avut si rolul principal din piesa David Copperfield. Dupa ce a terminat facultatea a aparut si in filme, primul fiind Străinul, regizat de Mihai Iacob, dupa romanul omonim al lui Titus Popovici. A jucat cu mare placere in aceasta ecranizare, alaturi de Irina Petrescu si Stefan Iordache, cu care a si ramas prieten. Gaudeamus, Cei care plătesc cu viața, Mirii anului doi au fost alte pelicule in care a avut roluri. In Șapte băieți și-o ștrengăriță, coproductie franco-italo-romana din 1966, a fost pe platouile de filmare alaturi de Jean Marais, Sydney Chaplin, Florin Piersic, Dem Radulescu, Jean Lorin Florescu si Aimee Iacobescu. De cand se stabilise in Franta s-a intalnit de cateva ori cu Jean Marais, dar marturisea ca n-au legat o prietenie extraordinara. (Șerban Cantacuzino, împreună cu soția și cei foi fii, s-a mutat la Paris, în 1990. Aici, a lucrat în cadrul Ministerului Culturii francez.)

„Dupa cativa ani de la debut, avand o ascensiune destul de rapida, cu trei roluri principale in filme in doar patru ani, emisiuni la televiziune saptamanal sau chiar mai des, roluri principale in primele trei piese in care am jucat, a inceput sa se vorbeasca prea des despre mine. Un consens ocult a facut ca, incet-incet, emisiunile pe care le realizam sa se rareasca pana la disparitie, in teatru si film sa primesc roluri din ce in ce mai mici, pana la cele care nici nu mai apar pe afis sau generic. Din fericire, genetic am fost inzestrat cu o rezistenta speciala la greu, n-am cazut in depresie niciodata, cu speranta in zile mai bune", a marturisit Șerban Cantacuzino.

Familia Cantacuzino este una dintre cele mai vechi din Europa, prima atestare istorica a sa datand de la 1094. In Valahia, neamul Cantacuzin a patruns o data cu Constantin Cantacuzino, mare postelnic la 1675, al carui nepot, Stefan, a ajuns voievod (1714-1715), si al carui nepot de sora a fost insusi Constantin Brancoveanu (1688-1714). Actorul era 26-a generație de Cantacuzini în România.In 1988, unui Cantacuzino i-a venit ideea de a-i aduna la Stockholm pe toti cei de acelasi neam cu el din toata lumea. De atunci, la fiecare doi ani, toti Cantacuzinii se intalnesc intr-un oras al Europei, de obicei acolo unde locuieste cel care se ocupa de eveniment. In 1994, la 900 de ani de la atestarea istorica a numelui familiei, organizatorul intalnirii a fost Țerban Cantacuzino. Actorul povestea despre felul cum era primit, la şedinţele din anii `60, când devenise actor. Colegii mai hâtri îi anunţau sosirea pompos: „Staţi, tovarăşi, că a venit Prinţul!".

Cei doi fii ai sai, Șerban-Matei (născut în 1967) si Alexandru-Ioan (născut în 1969) au amandoi studii stralucite, primul fiind inginer diplomat si doctor in stiinte, iar al doilea doctor in stiinte juridice. Ambii au functii de conducere in societati multinationale din Franta.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro