Josip Broz s-a născut în 1892 într-un sat din nordul Croației, lângă Zagreb. Tatăl lui era croat, iar mama slovenă. Familia lor era numeroasă, modestă și tradițională. Croația făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. În 1914, Tito a fost mobilizat de Austria. Și-a făcut serviciul militar la Viena, unde a urmat o școală militară, fiind un elev strălucit.

La Viena a câștigat ceva bănuți, și-a cumpărat haine bune. Frecventa înalta societate. Vorbea germana, a învățat să cânte la pian, să valseze, să joace polca. Toate acestea îi scoteau în relief farmecul și puterea de seducție. Aceste calități i-au fost de folos de-a lungul domniei sale fără seamăn în Iugoslavia.

În timpul războiului din 1914, a căzut prizonier la rușii bolșevici. Acolo l-a întâlnit pe Stalin. La Moscova, s-a înscris în partidul comunist sovietic. În timpul șederii în URSS, Tito a primit și misiuni pentru Komintern. La întoarcerea lui, în 1936, trimis de Stalin, Croația făcea parte din Regatul sârbilor, croaților și slovenilor. Creat în 1918, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor devine Regatul Iugoslaviei în 1929, denumire sub care va funcționa până în 1941. Sărăcia și nemulțumirile erau imense. Tito a reușit să preia, susținut de Stalin, conducerea partidului comunist iugoslav [4], aflat în ilegalitate, fiind ales secretar-general al partidului comunist iugoslav.

În timpul ocupației germane, Tito a organizat cu brio rezistența iugoslavă, a format guvernul iugoslav, pe care a reușit să-l facă legal și totalitar. După eliberare, a fost numit președinte pe viață al Federației Iugoslave. S-a căsătorit cu Yovanka, mai tânără decât el cu treizeci de ani. Nu au avut copii. Tito fusese deja căsătorit de patru ori. Soțiile lui muriseră. Din căsătoriile anterioare a avut doi fii.

A guvernat astfel: era mareșal, șeful suprem. Poliția politică era puternică și independentă. A încredințat conducerea țării Partidului Comunist. Structura economică se baza pe autogestiune, o invenție a liderilor comuniști: mijloacele de producție erau ale tuturor. În absența motivației și competiției, acest sistem de management a devenit rapid ridicol și fără rezultate. Dimineața când plecau la serviciu, muncitorii cântau: sviđa mi se ovaj režim, plaća iđe a ja ležim / acest regim ne e pe place, timpul trece, leafa merge, noi ne facem că muncim.

Tito era un vizionar politic, dar nu înțelegea nimic din economie. Țara nu a cunoscut o revoluție industrială. Format de sovietici, mareșalul Tito nu s-a putut adapta tehnologiilor moderne care s-au dezvoltat în țările occidentale. Politica lui externă a fost politica celor Nealiniați (Mișcarea de Nealiniere a fost fondată la Belgrad, în 1961, de Jawaharlal Nehru, primul prim-ministru al Indiei, Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului și Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. S-a împrietenit cu reprezentanții diferitelor țări africane care-și cuceriseră de curând independența. A fost prieten cu Gamel Abdel Nasser, Habib Bourguiba, Jawaharlal Nehru.

A devenit foarte popular. A obținut finanțări. Putea să se folosească de mulți bani. A investit în armată, căci nu avea încredere în ruși. De îndată ce-ar fi dat de cel mai neînsemnat greu, tovarășul Brejnev i-ar fi oferit bunele sale servicii, adică tancuri. A refuzat de fiecare dată. Voia să fie independent. În 1948, Tito s-a debarasat de Stalin. În 1961, Iugoslavia nu a intrat în Pactul de la Varșovia.

Banii statului erau însușiți de liderii comuniști lacomi, dornici să trăiască pe picior mare, precum aristocrații. Țara era în faliment înainte de moartea lui Tito, în 1980.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro