Memoriile unui provinciale cu idei înapoiate, de reeducat cu blândețe, în Iugoslavia lui Josip Broz Tito

Ivanka Paul, în: „Goodbye Tito. Mémoires d'une jeunee provinciale aux idées arriérées et à rééduquer d'une manière douce dans la Yougoslavie de Josip Broz", 2018, Paris
În românește de Marilena Lică-Mașala

M-am născut în 1939, în Croația, în Komin, un sat de pe malul râului Neretva, care se varsă în Marea Adriatică pe coasta dalmată. Amintirile mele încep cu perioada capitulării Italiei în 1943. Sunt contemporană cu cea de-a doua jumătate a veacului XX.

Am crescut într-o familie cu 5 copii, în regiunea Dubrovnik, la începutul celui de-al doilea război mondial și ajungerea comunismului la putere în Iugoslavia, cu Tito.

Fac parte din ultima generație care a fost crescută de părinți după legea și cutumele tradiționale. Generațiile următoare au fost instruite și îndoctrinate.

Prin această poveste a unei tinere în perioada Tito, vorbesc despre experiența mea și a colegilor mei. Vorbesc despre rezistența părinților noștri care au gândit pe ascuns un sistem de educație paralel cu educația marxistă impusă în școlile unice și oficiale de stat.

Chiar dacă au fost sub supraveghere totală și permanentă, părinții au reușit totuși să transmită copiilor valorile tradiționale, precum și istoria adevărată.

Am părăsit Croația după studiile superioare la Sarajevo, unde am obținut diploma de profesor de limba și civilizație franceză. Am emigrat în Franța imediat după absolvire. Din acest motiv, nu am suferit nicio alterare a gândirii.

(Prin acest volum - n.t.) vreau să transmit compatrioților mei mai tineri, care s-au născut și crescut în Iugoslavia de după al doilea război, rupți de rădăcinile lor culturale prin îndoctrinarea marxistă, ori celor care s-au născut în străinătate, ceea ce știu, precum și valorile moștenite de la părinţi şi bunici.

Datorită educației tradiționale în opoziție cu doctrina comunistă, am fost caracterizată de către celula de partid, când am intrat la Universitate, ca fiind „o provincială cu idei înapoiate, nepericuloasă pentru popor, de supus reeducării prin mijloace blânde”.

Ulterior, acest dosar mi s-a dovedit folositor în Franța, pe vremea când îmi căutam de lucru. Se cerea Iugoslaviei un interpret care să nu fie nici dușman al poporului, o persoană responsabilă pentru relațiile internaționale. S-a întâmplat ca eu să fiu persoana respectivă.

Sunt așadar o „provincială înapoiată” . Vreau să vă spun povestea a două lumi opuse cu totul, a căror sinteză sunt eu.

Alcătuită din amintiri din tinerețea mea, din povești auzite de la tatăl meu, care era povestitorul satului, din mărturii ale soldaților, țăranilor, studenților, personaje pe care Istoria le uită mereu și a căror memorie trebuie cinstită, această poveste nu se află nicăieri, nici în cărțile de Istorie, nici în pliantele agențiilor de turism.

(va urma)

Paris, 10 iulie 2022

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro