Johnny Weissmüller, născut Peter Johann Weissmüller (2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timișoara - 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic), a fost un sportiv și actor american a cărui familie provenea din Banat. Părinții săi, șvabii bănățeni Petrus Weissmüller și Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. Johnny Weissmüller a susținut ulterior că s-ar fi născut în Windber (Pennsylvania), pentru a putea fi selectat în lotul național de natație al SUA.

Copil bolnăvicios, a fost sfătuit de un medic să se apuce de înot. Așa a ajuns de cinci ori campion olimpic la înot (1924-1928), deținătorul a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale. A deținut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătatea de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Seria de filme a început la studiourile MGM, cu Tarzan the Ape Man (Tarzan omul-maimuță), în 1932. Se povestește că în timpul revoluției cubaneze, pe când Johny Weissmüller juca golf cu niște prieteni în Cuba, jucătorii s-au trezit înconjurați de revoluționari înarmați. Fără să-și piardă cumpătul, Weissmüller a lansat celebrul strigăt al lui Tarzan, iar soldații, recunoscându-l, au fost foarte încântați să escorteze grupul într-o zonă sigură.

Johnny Weissmüller a fost căsătorit de șase ori, dar a divorțat mereu și, astfel, a pierdut toți banii strânși din filme.
Respectându-i-se dorința, la înmormântarea sa, coșciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor celebrul strigăt al lui Tarzan.
La ediţia din 2012 a Jocurilor Olimpice, una dintre staţiile metroului londonez a purtat numele lui Johnny Weissmuller. Devenit celebru după ce l-a interpretat pe Tarzan, în 12 filme turnate la Hollywood între 1932 şi 1948, Weissmuller a fost mai întâi un mare sportiv.
Născut în 1904, în cartierul timişorean Freidorf, într-o familie de etnici şvabi, celebrul înotător de mai târziu a fost botezat Johann Peter. Familia Weissmuller, de religie baptistă, a emigrat în Statele Unite în 1905, stabilindu-se la Windber, în statul Pennsylvania. La vârsta de 9 ani, Weissmuller s-a îmbolnăvit de poliomelită, iar medicii i-au recomandat practicarea înotului pentru recuperare. Aşa a început povestea de succes a multiplului campion olimpic. După ce a ajuns conjunctiural în bazin, întâmplarea a jucat încă o dată un rol hotărâtor în viaţa sa. A fost remarcat de un antrenor de înot în timpul unei operaţiuni de salvare, pe când era angajat ca salvamar pe plaja din Michigan, în 1921. Îndrumat către sport, Johnny Weissmuller a uimit prin capacităţile sale fizice ieşite din comun, devenind, un an mai târziu, recordman al Statelor Unite la 100 de metri liber, cu timpul de 58,6 secunde. Era primul om care reuşea să coboare sub ştacheta minutului, pe respectiva distanţă. Astfel, a fost selecţionat în lotul olimpic de nataţie al Statelor Unite pentru ediţia din 1924, de la Paris.

Pentru că îi era frică să nu fie exclus din lot deoarece încă nu avea cetăţenie americană, Johnny a declarat că s-a născut în Statele Unite, luând identitatea fratelui său mai mic, Peter. Chiar dacă niciodată nu a menţionat că s-a născut în Banat din diferite motive, în special pentru a nu-şi pierde medaliile olimpice, Weismuller a recunoscut faptul că tatăl său s-a născut în comuna Variaş, acum în judeţul Timiş. În Franţa, a câştigat trei medalii de aur la înot (100 şi 400 de metri liber, plus ştafeta 4x200 de metri liber) într-o singură zi, pe 20 iulie, cucerind şi un bronz (tot pe 20 iulie), la polo, cu echipa. Patru ani mai târziu, Johnny Weissmuller şi-a îmbogăţit palmaresul olimpic cu alte două medalii, la 100 de metri liber şi cu ştafeta de 4X200 de metri liber. Oficial, Johnny Weissmuller a fost neînvins în peste 1.000 de curse. Succesul ameţitor l-a făcut pe Johnny unul dintre cei mai mediatizaţi oameni din Chicago. Era devansat doar de Al Capone, legendarul mafiot american. În 1929, după încheierea carierei sale sportive, Johnny a semnat un contract cu o companie producătoare de lenjerie intimă, BVD, pentru care a pozat de mai multe ori ca model, în schimbul a 500 de dolari pe săptămână. În acelaşi an, şi-a făcut debutul şi pe marele ecran, interpretând rolul lui Adonis în filmul Glorifying the American Girl / „Glorie fetei americane”. A semnat apoi cu Metro-Goldwyn-Mayer, în 1931, devenind primul Tarzan din filmele sonore şi fiind considerat chiar şi astăzi cel mai bun Tarzan din istoria cinematografiei. Regizorul W. S. Van Dyke l-a preferat pe Weissmuller lui Clark Gable - care nu era destul de musculos, Johnny Mac Brown - care nu era destul de înalt şi Charles Bickford - care nu era destul de tânăr. În 1948, după ce-l interpretase deja de 12 ori pe eroul lui Edgar Rice Burroughs, Weissmuller s-a mutat la Columbia Pictures şi a intrat în pielea lui Jungle Jim (care este doar un Tarzan îmbrăcat), pe care l-a interpretat de 13 ori între 1948 şi 1954, iar ulterior în alte 23 de episoade pentru televiziune, între 1955 şi 1958. Nemafiind solicitat apoi pentru roluri, şi-a încercat norocul în afaceri, dar fără prea mare succes. Pentru o scurtă perioadă, în 1973, a fost „celebrity greeter” la cazinoul Caesar’s Palace din Las Vegas. A murit de edem pulmonar în 1984, la Acapulco, în Mexic, fiind înmormântat la cimitirul Jardines del Tiempo. 

A fost unul dintre primii actori de la Hollywood care şi-a dezvăluit întregul corp în faţa aparatului de filmat. Toată viaţa Johnny s-a pretins american născut în Windber, Pennsylvania. Familia lui a plecat din Timişoara când el avea 8 luni, iar viitorul Tarzan avea să crească la periferia oraşului Chicago. În 1924, al era deja un mare înotător, iar pentru a putea participa la Olimpiada din Franţa din partea SUA, trebuia să fie cetăţean american. Nu avea actele făcute, prin urmare a folosit certificatul de naştere al fratelui său mai mic, născut în Windber şi la fel a făcut şi în 1928, la Olimpiada din Olanda. Abia în 1932, când a fost cooptat pentru rolul lui Tarzan, i s-au făcut actele şi a devenit cetăţean american, după cum relevă documentarul The One, the Only, the Real Tarzan de Florin Iepan.

Se pare că Johnny Weissmuller a ţinut ascuns locul naşterii sale deoarece îi era teamă că îi vor fi luate medaliile câştigate. Johnny a vorbit despre probele pe care a trebuit să le dea pentru Tarzan într-o emisiune a lui David Frost din 1969 (una din ultimele apariţii publice ale lui Weissmuller). A concurat cu peste 100 de persoane şi se spune că pentru rolul Tarzan ar fi fost preferaţi Clark Gable, Johnny Mac Brown, sau Charles Bickford. „A fost un om «folosit», care a oferit lumii tot ce a avut“, îl caracterizează Florin Iepan, autorul documentarului The One, the Only, the Real Tarzan, pe Johnny Weissmuller.

Banatul fusese al doilea domiciliu al familiei lui Johnny, ajunsă aici în 1785. Primul ei reprezentant purta numele de Peter şi era zilier la fabrica de cărămidă, dar familia avea ca rudă şi un bunic fost ofiţer în armata imperială austriacă, după cum reiese din documentarul lui Florin Iepan. Adevăratul Tarzan, născut sub numele de Johann, se va transforma în Johnny când tatăl îşi strămută familia în SUA, la Chicago.
Puţini sunt cei care îşi mai aduc aminte de faptul că Johnny Weissmuller a fost în primul rând un mare înotător. La Olimpiada din Franţa din 1924, tânărul de 20 de ani câştiga 3 medalii de aur, fiind primul înotător care a parcurs 100 de metri în mai puţin de un minut. Deşi s-a dovedit că nu avea cetăţenie americană la vremea respectivă, el fiind născut în Timişoara austro-ungară, devenită între timp parte a României, performanţele sale au rămas în palmaresul SUA. După ce gloria i-a mai apus, şi-a încercat norocul în afaceri, cu un lanţ de restaurante, cluburi de sănătate şi o firmă de piscine. Din multimilionar, Weissmuller ajunge la dezastru financiar în urma celor cinci divorţuri prin care a trecut. Suferă un atac de cord în 1963, iar în 1983 se constată că are un sindrom de degenerare cronică a creierului. Cu toate că a fost un sex-simbol al Americii, Johnny Weissmuller a murit în săracie, la Acapulco, în 1984, la vârsta de 80 de ani…

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro