Anna Széles (născută pe 24 august 1942, la Oradea) este o actriță maghiară din România, emigrată în 1989 la Budapesta. A absolvit Academia de Teatru și Film din Târgu Mureș, iar din 1965 a activat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. A fost căsătorită cu Florin Piersic până la divorțul din 1985, provocat de numeroasele infidelități ale seducătorului actor. Anna era teribil de geloasă și se povestește că, la un moment dat, ar fi prins-o pe o stradă din București pe rivala ei în dragoste, Angela Similea, și ar fi ciufulit-o bine de tot...
 
Frumoasa blondă este mama băiatului cel mare al lui Florin Piersic, Daniel, pe care l-a luat cu ea în Ungaria când a emigrat înainte de Revoluția din decembrie 1989.
 
În 1965, Anna a făcut furori la Festivalul de la Cannes, unde a apărut pe covorul roșu împreună cu regizorul Liviu Ciulei și cu Victor Rebengiuc, partenerul ei din filmul „Pădurea Spânzuraților”, care a triumfat în concurs, fiind laureat cu Palme d*Or. Anterior, când încă nu vorbea bine românește, debutase cu peripeții în alt film, după cum a povestit presei: „S-a întâmplat în 1961, eram studentă în anul întâ la Institutul de Teatru din Târgu Mureș și ne-am trezit intr-o zi cu niste producatori de la Bucuresti care cautau actori pentru un film. Ne-au facut fotografii la toti, am discutat, iar profesorii ne-au spus ca nu este cazul sa ne imaginam mari vedete, astfel de probe se dau in fiecare an insa n-a fost ales nimeni sa facă vreun film. Eu nu stiam atunci prea bine romaneste, dar tin minte ca in momentul in care am urcat pe scena regizorul, mi-a spus sa zambesc. El vorbea incet, eu n-am inteles ce spune, si-atunci operatorul si-a dat seama ca nu inteleg si a strigat la mine sa zambesc. Asa de mult m-am bucurat ca inteleg ce spune, ca am zambit foarte tare si ei au prins expresia asta a mea. Apoi m-au chemat la probe, am reusit si in vacanta am facut filmul. S-a numit „Vacanță la mare" si a fost primul film romanesc color pe ecran lat. Partenerul meu a fost Alexandru Repan. Iurie Darie era deja o vedeta si eu eram incantata ca il vad în realitate si ca pot juca impreuna cu el, iar dintre actrite le amintesc pe Melania Cârje si Ileana Sandu. in film era vorba de trei fete, studente, care munceau pe litoral in timpul vacantei ca sa construiasca socialismul. Baietii se pregatisera sa mearga la munte, dar au ajuns la mare, si de-aici incepea actiunea filmului, cu intalniri, dragoste, incurcaturi si multa muzica. Tare placute amintiri am de la acel film, unde eu a trebuit sa invat schi pe apa. Am invatat bine de tot cu un profesor si dupa aceea, cand am fost invitata la Acapulco, eram cu directorul festivalului, cu regizori si cu actori si ne uitam cum fac unii schi pe apa. Am spus ca si eu stiu si ei s-au mirat tare. Cum, tu stii, unde ai invatat tu schi nautic in Romania?! Si au adus acolo tot ce trebuie si au spus, no, sa te vedem! Si asa emotii am avut sa nu cad, dar n-am cazut, apa era curata, fara valuri”.

După încă un film mai „ușurel”, de divertisment, consacrarea a venit, însă, sub bagheta marelui regizor Liviu Ciulei: „"Padurea spanzuratilor" este al treilea film, al doilea a fost "La varsta dragostei", de Francisc Munteanu. Si acolo am avut rol foarte mare si s-a intamplat ca zilele trecute am descoperit ceva foarte emotionant legat de acel film. Eu jucam o fata care se indragosteste de un baiat abia iesit din inchisoare. Ei bine, acum o saptamana am fost la Oradea, la intalnirea de patruzeci si cinci de ani de la terminarea liceului, acolo m-am intalnit cu niste fosti colegi care mi-au povestit cum au vazut acel film cand se aflau in inchisoare. Erau tineri, au facut niste manifeste cu „Sa traiasca libertatea", dupa revolutia din 1956 de la Budapesta, si i-au bagat la inchisoare. Acolo, dupa cativa ani, pentru buna purtare le-au prezentat un film in care m-au vazut pe mine. Ei nici nu stiau ca am ajuns actrita, dar au vazut numele meu, m-au recunoscut, si-acum imi face pielea de gasca daca povestesc. ...Eram tot studenta cand am filmat, eram in anul trei, iar Ciulei dorea neaparat o unguroaica pentru rolul Ilona. Cand m-a vazut la probe a spus, gata, nu mai cautam, ea este Ilona. Filmul a avut mare succes, a fost la multe festivaluri in strainatate si a luat premii. Tin minte ca la Festivalul de la Mamaia am luat premiul pentru interpretare feminina, apoi a fost sarbatoare si party, dar eu abia asteptam sa merg in camera de hotel sa invat pentru examene. Cand am povestit la Institut, profesorii au ras de mine, au spus ca de ce nu m-am simtit bine, ca ei erau innebuniti cand au auzit la radio ca eu am castigat, abia asteptau sa ma felicite, nu sa-mi faca probleme la examene”.

Relația cu Florin Piersic a marcat-o definitiv pe plan biografic: „Nici nu mai stiu cum l-am cunoscut, cred ca la Buftea, la filmari, dar el era casatorit atunci / cu Tatiana Iekel/ si tin minte ca ma tot invita la teatru. Francisc Munteanu mi-a spus sa nu ma duc ca o sa ma indragostesc de el, dar eu totusi m-am dus. Am vazut cateva spectacole, apoi nu s-a mai intamplat nimic. in schimb, Florin intotdeauna mi-a scris cate o vedere, de peste tot unde se afla, ani de zile. Dupa opt ani de la divortul lui am facut un film impreuna, „Elixirul tineretii", si acolo la filmare ne-am indragostit si imediat ne-am casatorit. Marea dragoste a durat aproape cincisprezece ani. Dar in acest timp noi am trait separat, eu la Cluj, el la Bucuresti si umblam unul la altul, ca amantii.(...) Eu eram angajata la Teatrul Maghiar din Cluj, acolo primeam roluri principale si imi era teama ca daca ma duc la Bucuresti voi ajunge doar sa duc tava pe scena. in plus, familia mea, radacinile, toate imi erau in Ardeal. Copilul nostru statea cu mine, Florin n-avea nici o treaba, venea in vizita, si-atat. Tot ce era greu, scoala, boala, totul eu am facut. Singură”.

Divorțul a fost unul foarte complicat: „Divortul nostru a fost civilizat, dar a durat foarte mult, de vreo cinci ori am dat divort. Problema era ca Florin fusese coleg de scoala cu majoritatea avocatilor din Cluj - el nu dorea sa divortam - si de cate ori venea la proces le spunea cateva bancuri avocatilor, iar acestia incercau sa ma convinga sa nu divortez. A cincea oara, dupa ce am platit multe taxe, am zis, Florine, hai sa divortam, nu spun la nimeni. Mi-a spus ca ma iubeste, ca nu poate trai fara mine, insa pana la urma a acceptat si ne-am despartit elegant”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro