„Se bate miezul nopții...” Luminile s-au stins, doar într-un colț, sub o icoană, mai pâlpâie o candelă. Mosafirii au plecat și larma lor voioasă s-a preschimbat într-o tăcere asurzitoare. Cei veniți în ospeție seara aceasta la Locantă au luat cu ei, după ce ușa grea de la intrarea Jariștei s-a închis în urma lor, toată starea mea de bine, lăsându-mă cufundată în gânduri negre.

Când ștafetarii poștei aduc cu ei veștile dihoniei dintr-un Răsărit parcă tot mai aproape de noi, mă simt pierită, lipsită de vlagă. Chipul hâd al răzbelului este tot mai aproape de nestatornicele hotare. Doamne, ce va să urmeze pentru robii tăi netrebnici? Ce cazne îndura-vom? Ce grele păcate suntem osândiți să plătim?

Poate că acum dăm prețul trufiei noastre din vremea când credeam că totul ni se cuvine, că ne putem înfrupta fără măsură din toți fagurii vieții fără să punem nimica în loc. Când am pierdut măsura și din balanța zilelor a început să piară cucernicia pe care trebuia să ne întemeiem soarta? De ce nu am păstrat în sipetul inimii, alăturea de toate bogățiile simțirii, măcar un strop de umilință?

Știu, însă, că nu trebuie să ne dăm bătuți și că trebuie înfruntată și această nouă încercare. Abia părea că ne vom lepăda de urgia ultimilor ani, când, iată, am fost loviți din nou! Pe atunci, luptam cu un dușman nevăzut și despre care nu știam mai nimic. Acum, trebuie zăgăzuită revărsarea de oțel topit nu doar din gurile bombardelor haine, ci și din sufletele noastre bântuite de ură. Vom ști, oare, să ne iertăm potrivnicii, închipuiți sau nu? Pe cruce fiind, Iisus și-a implorat Tatăl Ceresc să-i ierte călăii. Psalmistul spune cu tâlc: „Dacă doar îți amintești la nesfârșit păcatele altora, tu cum vei putea trăi?”. A ierta nu înseamnă a uita, ci a încerca să clădești altfel un viitor început înverșunat într-un trecut tulbure care zădărnicește clipa de față.

„Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă/ Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă./ Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,/ S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;/ Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,/ Căci între amândouă stă neclintita limbă...” Începe o nouă zi. Aștept zori mai luminoși. Gândesc la rodnicia păcii și știu că, undeva, într-un păienjeniș de vorbe pizmașe și fapte potrivnice încă mai licăre o speranță...

Kera Calița ot Jariștea Locantă

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro