Într-un interviu din 2015, Bill Gates avertiza asupra posibilității unei pandemii, spunând că un virus ar fi mult mai periculos pentru omenire decât un război nuclear. Nu am fost pe fază în 2015 și nici în anii care au urmat, când aceste avertizări s-au repetat. Personal, de aici din acest mic oraș din Japonia, nu m-am trezit decât în ianuarie 2020 când imaginile din Wuhan apăreau deja peste tot în mijloacele de mass-media. Dar eu fac parte din vulg. Ce au păzit însă conducătorii multor țări?

Ei au toate informațiile și văd și simt tot ce mișcă. Apoi, au viziune – cel puțin așa ar trebui să fie cazul pentru prim-ministrul japonez, președintele Americii, dar chiar și acela al României. În loc de asta, Shinzo Abe, primul-ministru nippon, hotărâse deja să folosească sume impresionante din banii publici construind stadioane nemaivăzute pentru Olimpiada de la Tokyo programată anul acesta. Mai dispunea și altele: reducerea numărului de paturi de spital în întreaga Japonie, înjumătățirea personalului Institutului de Boli Infecțioase, creșterea TVA în două rânduri, adică acea taxă plătită cu mic cu mare, total diferită de cea pe profit de exemplu.

Anul trecut au crescut chiar și tarifele pentru tratamentul medical. Dar unde mai ales se duc banii publici? În satisfacerea visului de aur al lui Abe, acela de a reînvia epoca militaristă a Japoniei – în armament. Abe era atât de angrenat în a aduna bani pentru satisfacerea ambițiilor sale, absolut opuse prezervării vieții și sănătății poporului său, încât în ianuarie 2020 frontiera era larg deschisă chinezilor, cei din Wuhan inclusiv fiind chiar ademeniți să vină să-și cheltuiască banii aici, făcând TURISM!

Dar, extraordinar: conform datelor prezentate de autorități, n-au fost decât câteva infecții disparate, două-trei morți...ghinionul lor. În schimb, în spitale, bătrânii mai ales mureau de „pneumonie”, cadavrele nefiind date rudelor pentru funeralii, ci fiind trimise împachetate ermetic direct la crematoriu, cu mențiunea „pericol de infecție”. Nici mărețul vas Diamond Princess nu a impresionat guvernul. După ce pasagerii au fost ținuți într-o carantină nici măcar igienică, mai degrabă focar de infecție, multora li s-a dat în final permisiunea să se întoarcă la casele lor, după ce testaseră negativ, unii cu câteva zile înainte de debarcare.

Au fost trimiși acasă cu autobuzul, metroul, trenul etc. Mulți au testat pozitiv odată acasă și unii chiar au murit – zilele petrecute de la testarea nici măcar repetată pană la debarcare au fost timp destul pentru a contacta infecția pe acel vas. Odată acasă, se duseseră la magazine, cluburi de sport etc. Cele vreo o mie de infectări de pe vas, nici nu mai sunt de regulă numărate la totalul de cazuri. Totuși Diamond Princess a avut un rol capital în creșterea numărului de bolnavi din Japonia după acel început de februarie.

Dar nici măcar asta nu a fost clar. S-au raportat numai câteva infectări la un club de sport frecventat de un fost pasager. Japonia lui Abe avea într-adevăr o menire importantă și nu putea să se împiedice de aceste detalii: Olimpiada din iulie-august unde vor fi fost să vină sute de mii, milioane chiar de turiști, cu bani pentru pușculița înarmării. Planeta trebuia convinsă că Japonia este potrivită pentru a primi lume de peste tot. Foarte puține teste au fost făcute, cazuri minime raportate.

Mijloacele de mass-media japoneze, chiar cele non-favorabile guvernului, au luat cifrele și graficele spoite științific ca atare și nimeni din presă nu a făcut investigații pe cont propriu: Totul a fost întocmai prezentat conform datelor autorităților. Numai că planeta începea să suspecteze ceva. Deși avea probleme interne deja grave cu coronavirus, America și-a sfătuit cetățenii aflați aici să se întoarcă acasă spunând că în Japonia nu se testează aproape deloc, numărul real de cazuri fiind imposibil de cunoscut – ca atare, este mai periculos decât aproape oriunde altundeva.

În martie în sfârșit, Canada și Australia au anunțat că nu-și vor trimite sportivii la olimpiadă anul acesta și alte țări aveau să urmeze dacă Japonia și coruptul Comitet Olimpic Internațional nu anunțau în aprilie amânarea evenimentului pentru 2021. Mă întreb de ce au așteptat atât. În aprilie era deja dezastru în mare parte din emisfera nordică – numai Japonia cu minimele sale cazuri arăta frumoasă ca o gheișă, gata pentru Tokyo 2020.

Ascunderea numărului real de cazuri prin netestare sau măcar inițierea unui tratament anti-coronavirus ca urmare a simptomelor destul de clare, au dus la răspândirea virusului. Unii oameni au fost găsiți morți pe stradă și, post-mortem, au testat pozitiv. Alții au murit în casele lor. Cei care în final au fost primiți în spitale, au murit sau sunt încă în lupta între viață și moarte. Unii s-au vindecat – dar, atenție la date: 47% din vindecați au rămas cu probleme respiratorii foarte grave, necesitând de obicei tub de oxigen. „Zvonuri” o să zică guvernul Abe, „agenturi străine clevetitoare”. “Până acum, la sfârșitul lui iunie, Japonia nu are decât până în 19 mii de cazuri, 940 de morți și aproape 17 mii de vindecați.” Din partea unei izolate agenturi străine aruncată aici, în Țara Soarelui Răsare, nu am să vă dau decât un exemplu.

În județul Gunma, în apropierea orașului nostru, este un alt oraș pe nume Isesaki. Acolo se află un cămin de bătrâni unde rezidenții au peste 75 de ani. Încă din martie-aprilie rezidenții căminelor din toată țara nu au voie să primească vizite, nici măcar de la familie – virusul este foarte periculos pentru cei în vârstă. Singurele persoane din afară cu care se întâlnesc sunt membrii personalului. În mai, bătrânii din Isesaki, câțiva, au făcut febră și au început să tușească. Nu erau încă în stare foarte gravă. Personalul a apelat la autoritățile medicale locale să-i testeze pentru coronavirus și să-i ia la spital. Autoritățile au refuzat – județul se mândrea ca fiind sănătos, cu nici zece cazuri de coronavirus. Situația bolnavilor (majoritatea peste 80 de ani) s-a înrăutățit rapid și mai mulți rezidenți prezentau de pe acum simptome. Unii erau pe moarte. A trecut mult timp până au fost luați la spital și testați. Diagnosticul e deja clar pentru oricine citește acum, chiar dacă nu este autoritate medicală de niciun fel. Tratamentul a fost mult prea întârziat. 19 au murit. Niciunul nu s- a vindecat.

Biroul guvernatorului județean (evident membru al Partidului Liberal Democrat al lui Abe) a fost dat în judecată de rude. Procesul s-a și ținut. Nici-o autoritate nu a fost găsită vinovată. Acesta este un exemplu din imediata mea apropiere dar reflectă foarte bine ce s-a petrecut și se petrece în Japonia. Se poate spune că bătrânii au murit pe altarul Olimpiadei – cea din 2021 de pe acum.

Suportă japonezii asta? Conform unui sondaj recent, în comparație cu celelalte formațiuni politice, Partidul Liberal Democrat al lui Abe are în continuare cel mai mare număr de suporteri.

Dar, olimpiadă sau nu, Abe sau nu, țările putrede din Vest sunt pe cale să-și arunce populația într-un dezastru și mai mare decât cel de până acum. Uitați-vă la America, Suedia sau Franța. Ultima de-abia așteaptă să se reumple de turiști. Deși nu mai sunt de ani buni cetățean român, îmi pare rău să văd că România, care după Revoluție s-a simțit obligată să imite tot ce fac țările din Vest – din complexe de inferioritate de obicei -, este pe cale să urmeze aceleași țări, care, datorită lăcomiei dintotdeauna, par să se arunce direct în prăpastie.

Nu sunt specialist de nici un fel, dar mi se pare că în primul rând ceea ce trebuie făcut aici este de gândit și analizat trecutul recent: de unde a pornit asta, cum s-a întâmplat, ce este cu virusul ăsta? Într-un interviu, Ian Lipkin, un expert american de mare renume, consultant științific la realizarea filmului „Contagion” din 2015, spunea că virusul provine din natură. Întrebat dacă nu provine cumva dintr-un laborator, spunea că este o posibilitate, dar nu există nici o dovadă pentru asta. Acum, eu l-aș fi întrebat: Ce dovadă ai că provine din natură? Ai prins liliecii?

Claudia Sumiya

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro