E primăvară, sau… vară? Cine mai ştie? Zăpezile s-au topit demult, dezvelind gropile din asfalt, care rânjesc la soare, ca nişte răni adânci ale pământului. Maidanezii se târăsc pe străzi sau printre rondurile cu panseluţe, precum nişte hiene flămânde, mai slabi, mai înfometaţi şi mai dezorientaţi. Un nou an electoral, aceeaşi invazie de afişe, bannere, pe care se vor lipi eternii candidaţi, frezaţi şi aranjaţi ca pentru nuntă, zâmbind ipocrit din spatele mincinoaselor promisiuni de schimbare şi progres, încercând să pară, iarăşi, salvatorii naţiunii.

Şi au trecut astfel, treizeci de ani... Suntem aceeaşi veşnici spectatori dezamăgiţi, mai trişti şi tot mai săraci, care îşi cară tot mai greu poverile de neputinţe şi griji, dar care acceptă. răbdători, de zeci de ani, un spectacol prost, cu miros de mici şi bere, regizat de politicieni corupţi, mincinoşi şi incompetenţi, care aleargă extaziaţi după averi şi privilegii, sărind dintr-un partid în altul şi schimbându-şi măştile ca într-un carnaval grotesc.

Iar turmele de alegători zac prăbuşite pe banca resemnării, mâncând seminţe, privind lung către uliţa prăfuită şi neasfaltată, comentând la infinit ca nişte băbuţe ieşite în faţa porţii, ce-şi aşează nodul de la basma, apoi, clătinând din cap, se închină şi şoptesc resemnate:

,,Ce să facem maică, cum o vrea Dumnezeu!...”

De zeci de ani, îndurăm resemnaţi să fim minţiţi, înşelaţi, umiliţi, dispreţuiţi. Protestăm rar, refuzăm să ne luptăm pentru drepturile noastre, şi astfel, ne merităm soarta. Trăim într-o colonie poreclită ţară, cu graniţe ale sărăciei, resemnării şi neputinţei de a ne schimba destinul. Ne trăim viaţa în turmă, şi suntem doar nişte bieţi sclavi, care trudesc în “lagărele” de muncă multinaţionale, cu sufletul captiv într-o carcasă de calculator.

,,Actualmente, situaţia ţărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă! Mai mult de patru miliarde de oameni trăiesc în sărăcie, şi, în acest deceniu, situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de oameni bogaţi au acumulat, anual, zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue! Astfel arată lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim: a inechităţii, a jafului, a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani şi o sută de ani sub capitalism. Capitalismul- în România- a apus pentru totdeauna! Poporul este adevăratul stăpân şi va rămâne veşnic stăpân pe destinele sale, pe bogăţiile ţării!” Acest fragment de discurs a fost rostit de fostul dictator, Nicolae Ceauşescu, în cadrul unui congres al partidului comunist, în iulie 1989.

Cât de mult s-a înşelat! În aceste vremuri cu aromă de euro şi dolari, acest discurs s-ar putea termina astfel: Capitalismul în România nu a apus pentru totdeauna! Poporul nu este adevăratul stăpân şi nu va rămâne niciodată stăpân pe destinul său, pe bogăţiile ţării!

Marius Concita

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro