* Avansarea profesorilor în școli, pe linie ierarhică, „este în continuare influențată de apartenența politică a persoanelor”.
* Cadrele didactice deplâng persistența unui sistem „birocratic rigid”, în care sunt „sufocate” de obligația de a completa „prea multe hârtii”.
„În ceea ce priveşte avansarea cadrelor didactice, există un sistem dual care, pe de o parte, se referă la cariera didactică şi, pe de altă parte, cuprinde avansarea ierarhică la nivelul managementului unităţii de învăţământ.
Dacă în primul caz succesul depinde în principal de factori individuali ce ţin de fiecare persoană (definitivat şi grade didactice), în cel de-al doilea profesorii observă persistenţa unor elemente care induc discriminări. Factorii care influenţează avansarea pe linie ierarhică „sunt în continuare influenţaţi de apartenenţa politică a persoanelor” şi „nu neapărat de capacitatea acestora de a se implica în mod eficient în conducerea şcolii”.
Spre regretul cadrelor didactice „nici concursurile pentru ocuparea acestor posturi nu sunt întotdeauna transparente aşa cum ar fi cazul”. Mai mult de jumătate (60%) dintre participanţii la cercetarea prin chestionare consideră că în şcoală nu le este stimulată creşterea capacităţii şi consolidarea angajamentelor prin remunerări adecvate. Cu toate acestea, colegii formează în general colective armonioase în care îşi dezvoltă relaţii prietenoase, benefice şi de susţinere reciprocă.
În ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii lor, cadrele didactice deplâng persistenţa unui sistem „birocratic rigid”, în care sunt „sufocaţi” şi de obligaţia de a completa „prea multe hârtii” ceea ce le ia drastic din timpul pe care l-ar putea dedica pregătirii activităţii didactice”, potrivit raportului citat.
„În ceea ce priveşte atmosfera în timpul orelor percepţiile sunt diferite, în funcţie de profesorul care este mai „apropiat”, „prietenos” sau dimpotrivă „sever” şi „foarte exigent”. Dacă în primul caz atmosfera la ore este „interesantă” şi chiar „amuzantă”, în cazul profesorilor mai „duri” copiii păstrează liniştea „de frică”.
Aproape întotdeauna copiii consideră că deschiderea profesorului faţă de elevii cu care lucrează contribuie cel mai mult la înţelegerea materiei predate.
Totodată, ei consideră frica faţă de profesor ca fiind un factor de blocare a elevului, ceea ce poate duce la incapacitatea sa de concentrare şi de înţelegere a materiei.
Atunci când copiii sunt atraşi de calităţile cadrelor didactice, percep interacţiunea cu ei ca fiind „plăcută”, „corectă” şi „prietenoasă” atât în cadrul orelor, cât şi în afara acestora.
Unii dascăli sunt profesori „foarte talentaţi” care „ştiu cum să facă materia predată mai plăcută”, „mai interesantă” şi „mai atractivă”.
Totuşi, mulţi copii percep relaţiile cu unii dintre profesori ca fiind „neplăcute”, „stresante” sau chiar „umilitoare”, unii profesori fiind prea „duri” sau prea „exigenţi”. Adesea aceştia „ţipă foarte mult” la copii, unii „nu ştiu să predea”. Pentru îmbunătățirea mediului, şcolarii copii ar „scoate” o parte dintre profesorii care le predau şi ar căuta să-i „înlocuiască cu alţii”.
Este evident că în unele cazuri copiii care îndrăgesc profesorul, apreciind calităţile umane ale acestuia, reuşesc să fie atraşi totodată spre materia predată de acesta şi chiar se străduiesc să fie „cât mai buni”.
Unii participanţi ne-au spus că la şcoală „mai şi învaţă câte ceva”, dar marea majoritate au declarat că merg la şcoală pentru interacţiunea umană cu semenii şi cu profesorii, şcoala fiind definită cel mai mult de „oamenii”, profesorii care vin să-i înveţe „lucruri”. Ceea ce apreciază copiii este deci efortul profesorilor de a-i „ţine în priză” prin ceea ce predau şi cum predau”, remarcă raportul citat, precizeaza Edupedu.ro