În spatele tumultuoasei poveşti de iubire dintre Octavian Goga şi pasionalA cântăreață de operă Veturia Goga apar iţe complicate de uneltiri şi trădări de ţară. Povestea lor s-a înfiripat pe când aveau fiecare în jur de 40 de ani, ambii fiind căsătoriţi: Octavian Goga cu Hortensia Cosma, iar Veturia cu Lazăr Triteanu.

În epocă, „legătura lor a reprezentat un subiect plin de savoare, spre deliciul presei de scandal. Omul politic Octavian Goga, ajuns, în mai multe rânduri, după Unirea din 1918, ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, ministru al Cultelor şi Artelor, ministru de Interne şi chiar prim-ministru, ar fi reprezentat un bun paravan pentru jocuri de influenţe şi spionaj: <<Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth>>, scrie Mircea Goga, strănepotul lui Octavian Goga, în cartea Veturia Goga, Privighetoarea lui Hitler. Potrivit lui Mircea Goga, cei doi îndrăgostiţi au făcut, în mod deliberat, din iubirea lor un subiect literar: <<Ceea ce avea menirea să lase despre cuplul lor – altfel, adulterin – imaginea marilor cupluri sacralizate de literatură au fost cele trei caiete intitulate Florile tăcerii, publicate de istoricul Gheorghe I. Bodea, în 1998, nimic altceva decât un exerciţiu de ficţiune destinat iluzionării posterităţii>>. În aceste caiete, Goga însuşi îi mărturisea Veturiei că taina cea mai mare a vieţii sale a fost iubirea nesfârşită pentru ea.

Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei din umbră a nazismului. Metamorfozată în <<Privighetoarea lui Carol al II-lea>> / iar, apoi, o lui Hitler!/, Eminenţa cenuşie, egeria şi Marea Doamnă a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, către care şi-a ciripit propriul soţ, pe Octavian Goga, dar şi pe Carol II, pe Mareşal, ca, de ­altfel, pe toţi cei din însuşi staff-ul celui de-al III-lea Reich, şi i-a condus la pierzanie>>, consideră Mircea Goga. Octavian Goga s-a stins din viaţă la Ciucea, la 7 mai 1938, când avea 57 de ani, în condiţii care ridică destul de multe semne de întrebare. Veturia a supravieţuit încă 41 de ani, până în iunie 1979”.

Pasionala Veturia Goga (30 mai 1883, Sebeșul Săsesc – 15 iunie 1979, Ciucea) a fost o cântăreață română de operă. A fost întâi soția lui Lazăr Triteanu și apoi a poetului-politician Octavian Goga. Veturia a avut o educație aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu. La 14 ani, era deja o poliglotă fluentă în germană, franceză, maghiară. Veturia a crescut și s-a format în familia preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care avea o aplecare și spre muzica laică. Cei trei copii ai preotului, doi băieți și o fetiță, cântau și la diferite instrumente: Octavian, fratele mai mare, la vioară, Veturia (Duța) la pian și Pompiliu, fratele cel mic, înzestrat cu o deosebită dexteritate, mânuia cu talent toate instrumentele cu coarde, de percuție, sau de suflat. Ulterior, vocea sa a fost șlefuită de două dintre cele mai renumite profesoare de canto ale epocii: Mathilde Marchesi, la Paris, și Ella Gmeiner-Klein, la Berlin.

În 1903, anul căsătoriei sale cu asesorul consistorial Lazăr Triteanu, Veturia (încă Mureșan) a debutat în Concertul „Reuniunii Române de Muzică și Cântări” de la Sibiu, cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu. Ca solistă a aceleiași formații a cântat lieduri și doine la spectacolele organizate în zilele de 27 și 29 august 1906 la Arenele Romane din București, pentru Expoziția generală română. Apoi a devenit cunoscută și la Budapesta când, în martie 1909, a fost solista concertului organizat de Societatea Studențească Petru Maior din Budapesta, concert cu un larg ecou în capitala Ungariei. În anul 1909 l-a cunoscut la Sinaia pe George Enescu, care i-a mijlocit accesul în intimitatea Reginei Elisabeta (Carmen Sylva), devenind Doamnă de onoare, calitate în care cânta la Reuniunile muzicale ale acesteia.

La 28 decembrie 1909, a susținut un mare concert la Ateneul Român unde, acompaniată la pian de George Enescu și Theodor Fucs, a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu și piese din Bach, Dvořák și Strauss. În cursul anului 1909, Veturia a cântat în mai multe limbi: germană, franceză, română și maghiară și a călătorit în diverse capitale europene ca Paris, Berlin, Viena, Budapesta sau Roma, iar la începutul anului 1910, a cântat la Oradea în opereta „Șeherezada” de Tiberiu Brediceanu. În urma acestor succese, Veturiei Goga i se spunea prin 1911 „Privighetoarea Ardealului”.

Un alt concert remarcabil l-a avut în 1912, când, acompaniată la pian de George Enescu și Cella Delavrancea, a interpretat roluri din „Cavalleria rusticană” de Mascagni și „Secretul Susanei” de Ermanno Wolf-Ferrari. Veturia a cântat și în două concerte la Opera Regală din Berlin, rolul Elisabetei din „Tannhäuser” a lui Wagner și din „Flautul fermecat” de Mozart. Fiind Doamnă de onoare, i-a fost prezentată lui Sigfried Wagner, fiul lui Richard Wagner, venit în 1913 la Palatul Cotroceni pentru a dirija două concerte. Ascultând-o, acesta a angajat-o pentru a cânta în 10 concerte pe scena celebrului Festival de la Bayreuth, apreciind timbrul și forța dramatică a vocii sale. Cariera muzicală a Veturiei Goga a durat numai 16 ani, până în anul 1919, când s-a căsătorit cu Octavian Goga și, pentru a nu alimenta gelozia soțului, a renunțat la orice activitate muzicală.

Veturia Goga, care l-a cunoscut pe Adolf Hitler cu ocazia aparițiilor sale la Festivalul de la Bayreuth era singurul translator român acceptat de Hitler în discuțiile pe care acesta le avea cu mareșalul Ion Antonescu. Veturia Goga era și prietenă cu Maria Antonescu, soția mareșalului. Mircea Goga, profesor de la Universitatea Sorbona din Paris, ultimul nepot al lui Octavian Goga, scria în cartea Privighetoarea lui Hitler că el crede că Veturia era agent secret al Reichului și că după 1944 Veturia Goga a devenit comunistă și și-a păstrat astfel „castelul” de la Ciucea („Conacul Octavian Goga din Ciucea”), ce fusese cumpărat și renovat de poet.

Mircea Goga susține că mariajul cu Octavian Goga a fost, de fapt, misiunea încredințată Veturiei de către serviciile secrete germane, care ar fi recrutat-o încă din 1914. Potrivit lui Mircea Goga, Veturia i-ar fi dat informații lui Hitler despre activitățile lui Carol al II-lea, mareșalul Antonescu și, chiar, ale soțului, Octavian Goga. Mircea Goga este contrazis de Dan Brudașcu, cu un doctorat la Cluj despre opera lui Goga, care o apără pe Veturia, spunând că a aceasta ar fi spionat cu știrea autorităților de la București, cu sprijinul diplomaților români din capitalele europene, exclusiv în interes național.

De altfel, legionarii considerau că Veturia era agentă a Intelligence Service-ului britanic și că, făcând parte din anturajul intim al generalului Ion Antonescu, a contribuit hotărâtor la declanșarea conflictului între acesta și Garda de Fier. Rămâne un mister motivul pentru care regimul comunist nu i-a retras Veturiei privilegiile, inclusiv pe acela de a locui în luxoasa reședință a lui Octavian Goga, și nu a persecutat-o în niciun fel, spre deosebire de alți membri ai clasei politice interbelice. Să fi colaborat fosta cântăreață de operă cu noul regim, oferindu-i anumite informații secrete la care avusese acces în timpul relațiilor avute, la nivel oficial și nu numai, cu membrii familiei regale, Mareșalul Antonescu și Adolf Hitler?!?

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro