Sfântul Sava de la Buzău s-a născut în anul 334 în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinți creștini, și a trăit în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură.
Între anii 369 și 372, în timpul prigoanei creștinilor pornită de Atanaric, rege got, este legat, biciuit și târât prin păduri incendiate. Rănile de pe trupul mucenicului se vindecă însă peste noapte, ceea ce-i înfurie pe prigonitori, care îl răstignesc pe două osii. A doua zi, spre dimineață, este eliberat de către o femeie, dar Sfântul Sava refuză să fugă. Atharid îl silește apoi să mănânce din carnea jertfită idolilor. La împotrivirea mucenicului și la mărturisirea credinței sale în Hristos ca singur Dumnezeu, i se leagă un lemn de gât și este aruncat în Mousaios, găsindu-și sfârșitul astfel, „prin lemn și apă”, la vârsta de 38 de ani. Trupul i-a fost găsit de credincioșii creștini și îngropat conform tradițiilor.
Athanaric și Tezaurul de la Pietroasele
Cel care a hotărât torturarea creștinului Sava era un personaj important al acelei epoci tulburi. Athanaric s-a aflat în fruntea confederației tribale gotice care, în calitate de federați (foederati) ai Imperiului Roman, au colonizat regiunile extracarpatice ale Daciei. Sprijinindu-l pe Împăratul roman Procopius împotriva lui Valens (aliat cu Fritigern), este învins de acesta (367-369) la nord de Dunăre.
Surprins de atacurile hunilor pe Nistrul mijlociu, Athanaric se retrage în anul 376 și ridică un val de pământ de mari proporții (identificat în sudul Moldovei cu valul dintre Ploscuțeni și Siret). Neputând rezista presiunii hunilor, se retrage în zona de curbură a Carpaților Răsăriteni. Lui Athanaric i s-a atribuit Tezaurul de la Pietroasele, descoperit în acea zonă.
În 381, cu puțin timp înainte de moartea sa, Athanaric a fost primul rege barbar care a vizitat capitala Constantinopole. A încheiat un tratat de pace cu noul Împărat Teodosie cel Mare (Flavius Theodosius), tratat prin care a obținut pentru vizigoți statutul de aliați oficiali ai Imperiului. Astfel, poporul nou colonizat a primit o autonomie cum nu fusese niciodată permisă popoarelor supuse de romani. La câteva săptămâni doar, a survenit decesul regelui vizigot, însă tratatul bilateral a rămas în vigoare până la moartea Împăratului Teodosie, în 395.
Goții și proto-românii dreptcredincioși
Sfântul Sava, deși, cel mai probabil, el însuși got sau progenitură a uneia dintre numeroasele relații mixte dintre invadatorii goți și localnici, s-a născut din părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic și ajutor al preotului got Sansala din Dacia. Sursele religioase menționează faptul că era un om drept în credință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin acești slujitori ai bisericii creștine de la începuturile ei pe pământurile noastre și prin legătura neîntreruptă cu poporul protoromân dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.
În anul 372, într-o campanie de impunere cu forța a cultului arian, Regele got Athanaric a ordonat persecuții aprige împotriva creștinilor din teritoriile controlate de goți. Episcopul (W)Ulfila a reușit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar preotul Sansala și ucenicul său Sava au fost prinși și chinuiți pentru credința lor întru Hristos. În cele din urmă, preotul Sansala - parte a unei înțelegeri oculte?- a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.
Torționarii lui, conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava și l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuțite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat și mai tare l-au răstignit pe două osii și l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască aproape toată ziua și noaptea ce au urmat. Spre dimineață, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca și cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân și Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuțit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credința și darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi).
Multe alte povești inedite în cartea lui Silvan Theodorescu „Sava Gotul de la Buzău – Martirul credinței" din colecția „Sfinți, duhovnici și mărturisitori români", editată de Integral.
Vicențiu Naumescu
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro