Zece membri de partid
Au visat o viață nouă
Unul a vorbit în somn
Și-au rămas doar nouă.
Nouă membri de partid
Făceau sport
Unul a întrecut un rus
Și-au rămas doar opt.
Opt membri de partid
Beau cafea cu lapte
Unul a băut cam mult
Și-au rămas doar șapte.
Șapte membri de partid
Fac afaceri grase
Unuia i s-a aplecat
Și-au rămas doar șase
Șase membri de partid
Au strigat lozinci
Unul a strigat mai tare
Și-au rămas doar cinci.
Cinci membri de partid
Au plecat la teatru
Unul n-a aplaudat
Și-au rămas doar patru.
Patru membri de partid
Ce avau idei
Unul era progresist
Și-au rămas doar trei.
Trei membri de partid
Au visat război
Unul a visat un rus
Și-au rămas doar doi
Doi membri de partid
Se jucau cu tunul
Unu-a tras spre răsărit
Și-a rămas doar unul
Un membru de partid
Avea nasul sus
A venit control
Și a fost exclus.
(Din documentele publicate de CNAS)
Românul a supraviețuit vicisitudinilor Istoriei făcând haz de necaz. Adică, în primul rând, exorcizându-și durerile și făcând bancuri pe seama lor. Pe bandă rulantă! Pe vremea lui Ceaușescu, seara, când mă întorceam acasă de la facultate, făceam concurs de bancuri politice cu tatăl meu. Fiecare din noi venea cu propria listă de bancuri noi auzite în ziua respectivă.
Mama se stresa îngrozitor. O dată că era speriată că ne-ar fi putut auzi vecinii prin zidurile blocului dar și mai mult că ne-ar fi putut „turna” colegii cu care spuneam bancuri - tata la Institutul de Igienă și Sănătate Publică, din spatele Spitalului Municipal, acolo unde lucra; eu la Facultatea de Filologie și, mai ales, la Casa Studenților „Grigore Preoteasa”, unde locul era înțesat de informatori ai Securității. Și, într-adevăr, șefii noștri pe linie de Centru Universitar, Vasile Bostan și Marius Țârlea - viitorii fondatori, după 1989, ai Băncii Columna și proprietari, o vreme, ai mai multor combinate chimice – ne-au protejat pe mine, pe Horia Gârbea, pe Bogdan Teodorescu și pe Paul Nancă, atunci când primeau delațiuni de la diverși „colegi”. Antologică rămâne, în acest sens, o scenă aproape urmuziană. Într-o zi, ne-au chemat, pe mine și pe Horia Gârbea, și ne-au aruncat efectiv în față niște hârtii care conțineau „informări” foarte precise despre bancurile spuse de noi cu o zi înainte. Ne-au apostrofat: „-Păi, nu v-am spus să nu mai spuneți bancuri cu Nea Nicu când e și B. de față?!? Cât credeți că vă mai putem ține spatele?”.
B. a făcut, apoi, carieră în televiziune și în diplomație. Când intra în redacția revistei studențești a Centrului Universitar - faimoasa „Co-Co” (de la „Convingeri Comuniste”, care, în ciuda denumirii rebarbative, era adesea lăudată de Monica Lovinescu la Europa Liberă și înjurată de Vadim în Săptămâna) – B. începea să declame „haios” lucruri inocente precum „-Știați că Marina Scupra/ Când se f*** stă deasupra?”, după care schimba imediat registrul și-l imita, destul de bine altminteri, pe Ceaușescu. Noi râdeam ca proștii, atmosfera se destindea, se supralicita cu bancuri politice, apoi omul nostru se ducea în biroul lui și redacta sesizarea către „organele competente”, care-l aduseseră, cu tot nevastă, în București, oferindu-le casă și slujbe. În majoritatea bancurilor, protagonistul se numea Bulă, chiar și atunci când, de fapt, era vorba despre Ceaușescu. Geniul anonim al poporului îi alesese
Eroului acest nume emblematic și paronimic. Bulă era un personaj versatil, suferind de o tulburare nu bipolară, ci... multipolară! Avea o mie de chipuri tragic-amuzante și empatiza profund pe orice temă. Te identificai spontan cu Bulă și aveai sentimentul că poți traversa, cu ajutorul poantelor lui, aproape orice criză. Folclorul urban din anii *70-*80 era dependent de acest fenomen, căruia nici măcar Securitatea nu i se putea opune.
Wikipedia îl prezintă sec pe Erou: „Bulă este un important personaj fictiv al umorului românesc, în esență neserios și, frecvent ajuns în situații penibile dar pe care le depășește cu succes. Bulă – prototip de personaj paradoxal: idiot și genial, a fost a apărut în cultura populară în timpul regimului comunist din România. În 2006, Televiziunea Română a realizat un concurs în care românii au votat cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor. Bulă a ocupat locul 59 în acest top”. Un articol din Dilema Veche i-a identificat și câțiva posibili strămoși: „Unul dintre primele personaje româneşti de anecdotă ar fi Păcală. Cum numele lui derivă de la verbul a păcăli, sau a se păcăli, devenind intraductibil în altă limbă, bazîndu-se aşadar pe chiar una dintre primele caracteristici ale umorului românesc, umorul de nume, se poate afirma, cu siguranţă, că Păcală este un personaj 100% neaoş. Spre deosebire de personajul care i-a urmat, personaj apărut pe la mijlocul anilor 1800, cînd puternicele influenţe orientale îşi puseseră pecetea nu numai pe socialul şi politicul vieţii româneşti, dar şi pe umorul acesteia.
E vorba de Nastratin Hogea, care, chiar dacă au existat suspiciuni cu privire la originalitatea lui (gurile rele spun chiar că Anton Pann ar fi tradus o carte populară turcească), a fost asimilat, devenind un exemplu clasic al culturii urbane a epocii. Cu timpul, pe măsură ce mulţi evrei din Rusia se strămutau pe pămînturile româneşti, paleta umorului nostru se îmbogăţeşte cu încă alte două personaje. Este vorba de Iţic şi de Ştrul, o pereche de evrei plini de ironie, proprietari de magazine, percepuţi a fi, în mare parte, ingenioşi şi subtili, plini de înţelepciune şi umor, dar şi foarte avari.
O dată cu creşterea ritmului urbanizării, dar mai ales în timpul perioadei comuniste, spiritul umorului popular românesc avea nevoie de o nouă reprezentare, un personaj nou, diferit de tot ce existase pînă atunci, un personaj care să surprindă noua realitate socială. Astfel, pregătit de fondul glumelor politice apărute pe seama unuia dintre miniştrii guvernului Petru Groza, de data asta de un personaj cît se poate de real, Romulus Zăroni, Ministru al Agriculturii (Caligula, imperator, şi-a făcut din cal senator / Groza, mai sinistru, şi-a făcut din bou ministru!), pe la începutul anilor '60 apare Bulă. Un personaj tragi-comic complex, plin de contradicţii, idiotul în absolut, plin de sclipiri de genialitate, căruia românii i-au atribuit de-a lungul timpului exact genul de evenimente care se întîmplă mereu mecanicului-socrului-mătuşii-vecinului-cuiva.
Asemănat de unii cu un fel de Superman, de alţii cu un retardat mintal, Bulă reuşeşte totuşi să salveze mereu o cauză pierdută. Despre el se spune în egală măsură cum că ar fi un tânăr slăbănog, urât ca dracu', care strică viaţa fiecărei persoane care intră în contact cu el, la fel cum se spune că ar arăta ca o găluşcă cu mîini şi cu picioare, foarte gras, fiindu-i mai uşor să se dea de-a dura decât să meargă. Bulă a devenit, în prezent, un erou mitic”. În listă, ar mai putea fi adăugați Haplea, Gâgă sau Mitică, însă Bulă are ceva unic, care-l face să fie o sumă (..sau un summum?) autoironică și mereu contradictorie a tuturor acestora. Bulă este Madame Bovary totemică a poporului român, la care vor fi lucrat, între alții, Caragiale, Cioran, Constantin Tănase, Păstorel Teodoreanu, Amza Pellea, Dem. Rădulescu, Dorel și Marele Anonim.
Destinul și, mai ales, moartea tragică a lui Bulă la Revoluția din 1989 sunt evocate pe http://evz.ro: „Ajutate de celebrul Bulă, un personaj fictiv, considerat erou naţional în perioada de maxime oprelişti, bancurile au devenit pe atunci adevărate instituţii şi reprezentau forumul civic unde oamenii spuneau ceea ce nu aveau voie să exprime. Cine era Bulă? Bulă a trăit în România, s-a născut în comunism, la Bucureşti sau într-un oraş mare. Specialiştii consultaţi de EVZ susţin că personajul este varianta urbană a lui Păcală, urmaşul lui Gâgă din perioda interbelică. Aparent, un Bulă Moise, comandant al Securităţii, chiar a existat în Cheii Braşovului, dar, contrar eroului de bancuri, omul din Braşov era cinstit. Pe de altă parte, sociologul Alfred Bulai consideră că numele personajului se leagă de <>, o autorizaţie emisă de Suveranul Pontif. Idiotul genialSpre deosebire de alţi eroi din bancuri, Bulă s-a individualizat, a căpătat personalitate şi s-a născut pentru că bancurile aveau nevoie de oameni, de stereotipuri. <>, adaugă specialistul. Perioada sa de glorie au fost anii ’70 şi, deşi comportamentul său îl caracterizează într-o anumită măsură pe cel al românilor, Bulă nu este un erou creat după chipul şi asemănarea poporului.
Etnologul Şerban Anghelescu susţine că <>, iar sociologul Marius Pieleanu că <<reprezintă prototipul unui om verde, căruia nu-i pasă de ceea ce se întâmplă şi care se autoironizează pentru a putea trăi>>. În fapt, Bulă este un concept de defulare socială, care critică şi ridicularizează sistemul comunist. Adesea, în bancuri, apare cu apelativul de idiot sau cretin. Marius Pieleanu îl numeşte <>. În percepţie românească, el este un produs al comunismului, iar în folclorul popular este un personaj relativ recent, născut în socialism, după 1944, de dictatura proletară. Putea fi orice personaj care popula clasa politică, oameni impulsivi şi luaţi în derâdere. Sociologul Gheorghe Onuţ mărturiseşte că a auzit chiar varianta ca protagonistul să fi fost Nicolae Ceauşescu, însă specialistul nu acordă credit acestei afirmaţii. Bulă reprezintă, până la urmă, şi un mod direct sau curajos de existenţă şi de simplitate, într-un mod care nu era permis în epocă. Eroul popular este duplicitar sau multiplicitar, îşi arată întotdeauna adevăratele sentimente, deşi în epocă acest lucru era practic imposibil.
El poate fi considerat un personaj curajos într-o societate oprimată. Tâmpitul naiv, şmecher, alteori fraier <<Bulă are aparenţa unui idiot, un comportament surprinzător, care te face să te gândeşti că nu este un deficient mintal, un om care trădează, ascunde şi are un comportament disimulat sau care disimulează un soi de inteligenţă>>, adaugă şi etnologul Şerban Anghelescu. Marius Pieleanu consideră că înfăţişează prototipul prostiei comuniste, prin „inteligenţă sub media generală, întotdeauna neînţeles, ironic şi tot ceea ce reprezintă prostia”, iar Alfred Bulai îl vede <<simpatic, isteţ, un om simplu care uneori învinge, iar alteori este învins>>. Pe de altă parte, Bulă este şi fraier, reprezintă tâmpitul naiv. Este şmecher, alteori rezolvă câte o problemă, este mai bine pregătit, are resurse. Este un om obişnuit care se descurcă, este inteligent, fraier şi întotdeauna are şarm. <<Vorbeşte în bancuri despre performanţele lui sexuale, este nonconformist, are o atitudine directă.
În glumele în care apare, ceilalţi sunt educaţi, el însă niciodată. Este cel care sparge normele într-un fel amuzant. Este un erou comic, popular>>, consideră etnologul. Cum arată Bulă? În bancuri, el apare în discuţii de familie, în care, de obicei, bărbatul este scos în evidenţă. Uneori Bulă are şi soră, dar, în general, el este duplicat tată-fiu. <>, consideră etnologul, care îl vede ca pe un bărbat tânăr, cu vârsta maximă de 40 de ani. Fizic, personajul este <<înalt, butucănos, fără graţie, puternic, chiar tălâmb, disgraţios mai degrabă>>. Lingviştii consultaţi de EVZ susţin că limbajul lui Bulă nu este diferit de cel cotidian, iar în general bancurile care îl au ca protagonist sunt adaptate la situaţie şi la specificul locului. A rămas însă în vorbirea de zi cu zi expresia <<eşti ca un Bulă>>, folosită în sens depreciativ, cu sensul de <>.PORECLĂ Bulă a intrat în Parlamentul României Nicolae Stan, /ex-/deputat PDL, este cunoscut sub porecla <<Bulă>>, pe care a avut-o inscripţionată pe materialele din campania electorală. <>, a declarat politicianul pentru Mediafax. APUS Eroul popular a murit la RevoluţieMoartea lui Bulă a venit odată cu prăbuşirea regimului comunist, iar după Revoluţia din ’89, oamenii l-au uitat.
Eroul popular s-a stins. <>, caracterizează specialiştii tendinţa actuală. Anghelescu observă că în anii ’90 au dispărut bancurile de orice fel, <>. La rândul său, Alfred Bulai consideră că <>. Astfel, principalii <<suspecţi>> în cazul <> lui Bulă par a fi televiziunile şi celelalte mijloace sociale prin care sunt criticate astăzi neregulile şi birocraţia”.
În anii *80, Bulă agăța fetele șoptindu-le aluziv: „-Am apă caldă!”.
La bătrânețe, încă scria istorie. Celui mai bătrân cetăţean al României – Bulă – în varstă de peste 100 de ani, i se ia un interviu televizat.
- Spune ceva, tovarăşe!
Bulă tace.
- Prin intermediul televizorului, ai ocazia să fii văzut de toate ţările socialiste.
Bulă tace.
- Uite, acum prin satelit, te vede şi te aude toată lumea.
- Şi americanii ?
- Da!
- Ajutooooor !
Bulă îi zicea lui Nicu Ceauşescu .
- Zi-i, mă, lu tac-tu, să lungească programul la televizor, cu două ore.
- I-am zis, dar mi-a răspuns că n-are ce să vorbească patru ore, i-ajung două.
Întrebat la o şedinţă PCR ce părere are despre tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Bulă răspunde :
– Tovarăşi, am o părere, dar sincer vă spun că nu sunt de acord cu ea. Pe vremea comuniștilor, burlacii care aveau peste 25 de ani erau obligați să plătească un impozit suplimentar. Bulă era un burlac impotent și, pentru că era pus să plătească acest impozit, s-a hotărât să scrie o scrisoare lui Ceaușescu:
„Subsemnatul, Gheorghe Bulă, Om al muncii fără sculă, De ce să plătesc tribut, Dacă eu nu pot să f**?"
Trec câteva săptămâni... și primește omul nostru răspuns de la Ceaușescu:
„Tovarășe Gheorghe Bulă,
Om al muncii fără sculă,
Cât ai degete și limbă,
Legea țării nu se schimbă."
Bula era elev în clasa întâi. În fiecare zi, venea cu hamsii la pachețel de mirosea școala ca o pescărie. La un moment dat, învățătoarea îi anunță că a doua zi vor avea inspecție și îi atrage atenția lui Bulă să lase hamsiile acasa măcar în ziua respectivă și să își ia altceva de mâncare la el. A doua zi, inspectie! Ora decurge bine, vine pauza. Inspectorul rămâne și în pauză să vadă ce fac elevii, dacă mănâncă frumos și igienic. Fiecare își pune șervețelul pe masă și scoate unul un sandviș, altul biscuiți etc. Bulă întinde un șervețel pe masă și scoate dintr-o pungă o linguriță și un borcănel cu icre negre. Învățătoarea înlemnește, inspectorul saliveaza. Dupa ce trece inspecția, învățătoarea îl ceartă pe Bulă:
- Bine, măi, obraznicule, până acum veneai cu hamsii împuțite și acum vii cu icre negre? De unde le ai?
- Nu, tovarășa! Toată noaptea am stat și am scos ochii hamsiilor...
Bulă intră într-un magazin de cartier:
– Aș dori condica de sugestii și reclamații, zice Bulă. Sunt foarte mulțumit de magazinul dumneavoastră.
– Ne bucurăm, domnule, spuse vânzătoarea. Dar ce v-a plăcut cel mai mult de la noi?
– Salamul… Ieri a cumpărat soacră-mea, a mâncat trei felii și acum e la reanimare…
În ziua de 1 Mai, Bulă stătea cu maică-sa pe trotuar şi strigă:
– Ula! Ula! Ula!
Un miliţian controla zona, ii zice:
– Vai, ce băieţel cuminte aveţi! Se pare că încă nu poate să pronunţe „R”.
La care mama lui Bulă:
– Vă înşelaţi, tovarăşe, nu poate să pronunţe „P”!
Bula se destăinuie unui prieten foarte bun.
-Tânăra și apetisanta mea soție stătea dimineața în bucătărie, pregătind ca de obicei patru ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt și suc de portocale pentru micul dejun, îmbrăcată doar cu un tricou minuscul pe ea, cu care și dormise. Așa cum am intrat, aproape adormit, ea s-a aplecat misterios spre mine:
– Ar trebui să faci dragoste cu mine începând din acest moment!
– Uau! Ochii mi s-au luminat brusc, sunt oare treaz sau încă visez? Atunci nu poate să fie decât ziua mea norocoasă!
Am îmbrățișat-o și apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucătărie.
La final, ea mi-a spus un tandru „Mulțumesc!” și s-a întors iute spre aragaz, cu tricoul încă în jurul gâtului.
Fericit, dar un pic derutat, am întrebat:
– Ce a fost asta?
Și mi-a explicat:
– Știi, s-a stricat ceasul și nu știam cât timp să fierb ouale…
-Cum se numesc emoţiile lui Bulă?
-Bulversări!
...Mai multe povești și bancuri cu și despre Bulă în volumele Misterele din spatele locurilor comune din Colecția Secretele Bucureștilor și Cele mai mișto bancuri și istorii haioase cu Bulă, eroul național al românilor, din Colecția Haz de Necaz, ambele apărute la Editura Integral.
Silviu Leahu
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Mama se stresa îngrozitor. O dată că era speriată că ne-ar fi putut auzi vecinii prin zidurile blocului dar și mai mult că ne-ar fi putut „turna” colegii cu care spuneam bancuri - tata la Institutul de Igienă și Sănătate Publică, din spatele Spitalului Municipal, acolo unde lucra; eu la Facultatea de Filologie și, mai ales, la Casa Studenților „Grigore Preoteasa”, unde locul era înțesat de informatori ai Securității. Și, într-adevăr, șefii noștri pe linie de Centru Universitar, Vasile Bostan și Marius Țârlea - viitorii fondatori, după 1989, ai Băncii Columna și proprietari, o vreme, ai mai multor combinate chimice – ne-au protejat pe mine, pe Horia Gârbea, pe Bogdan Teodorescu și pe Paul Nancă, atunci când primeau delațiuni de la diverși „colegi”. Antologică rămâne, în acest sens, o scenă aproape urmuziană. Într-o zi, ne-au chemat, pe mine și pe Horia Gârbea, și ne-au aruncat efectiv în față niște hârtii care conțineau „informări” foarte precise despre bancurile spuse de noi cu o zi înainte. Ne-au apostrofat: „-Păi, nu v-am spus să nu mai spuneți bancuri cu Nea Nicu când e și B. de față?!? Cât credeți că vă mai putem ține spatele?”.
B. a făcut, apoi, carieră în televiziune și în diplomație. Când intra în redacția revistei studențești a Centrului Universitar - faimoasa „Co-Co” (de la „Convingeri Comuniste”, care, în ciuda denumirii rebarbative, era adesea lăudată de Monica Lovinescu la Europa Liberă și înjurată de Vadim în Săptămâna) – B. începea să declame „haios” lucruri inocente precum „-Știați că Marina Scupra/ Când se f*** stă deasupra?”, după care schimba imediat registrul și-l imita, destul de bine altminteri, pe Ceaușescu. Noi râdeam ca proștii, atmosfera se destindea, se supralicita cu bancuri politice, apoi omul nostru se ducea în biroul lui și redacta sesizarea către „organele competente”, care-l aduseseră, cu tot nevastă, în București, oferindu-le casă și slujbe. În majoritatea bancurilor, protagonistul se numea Bulă, chiar și atunci când, de fapt, era vorba despre Ceaușescu. Geniul anonim al poporului îi alesese
Eroului acest nume emblematic și paronimic. Bulă era un personaj versatil, suferind de o tulburare nu bipolară, ci... multipolară! Avea o mie de chipuri tragic-amuzante și empatiza profund pe orice temă. Te identificai spontan cu Bulă și aveai sentimentul că poți traversa, cu ajutorul poantelor lui, aproape orice criză. Folclorul urban din anii *70-*80 era dependent de acest fenomen, căruia nici măcar Securitatea nu i se putea opune.
Wikipedia îl prezintă sec pe Erou: „Bulă este un important personaj fictiv al umorului românesc, în esență neserios și, frecvent ajuns în situații penibile dar pe care le depășește cu succes. Bulă – prototip de personaj paradoxal: idiot și genial, a fost a apărut în cultura populară în timpul regimului comunist din România. În 2006, Televiziunea Română a realizat un concurs în care românii au votat cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor. Bulă a ocupat locul 59 în acest top”. Un articol din Dilema Veche i-a identificat și câțiva posibili strămoși: „Unul dintre primele personaje româneşti de anecdotă ar fi Păcală. Cum numele lui derivă de la verbul a păcăli, sau a se păcăli, devenind intraductibil în altă limbă, bazîndu-se aşadar pe chiar una dintre primele caracteristici ale umorului românesc, umorul de nume, se poate afirma, cu siguranţă, că Păcală este un personaj 100% neaoş. Spre deosebire de personajul care i-a urmat, personaj apărut pe la mijlocul anilor 1800, cînd puternicele influenţe orientale îşi puseseră pecetea nu numai pe socialul şi politicul vieţii româneşti, dar şi pe umorul acesteia.
E vorba de Nastratin Hogea, care, chiar dacă au existat suspiciuni cu privire la originalitatea lui (gurile rele spun chiar că Anton Pann ar fi tradus o carte populară turcească), a fost asimilat, devenind un exemplu clasic al culturii urbane a epocii. Cu timpul, pe măsură ce mulţi evrei din Rusia se strămutau pe pămînturile româneşti, paleta umorului nostru se îmbogăţeşte cu încă alte două personaje. Este vorba de Iţic şi de Ştrul, o pereche de evrei plini de ironie, proprietari de magazine, percepuţi a fi, în mare parte, ingenioşi şi subtili, plini de înţelepciune şi umor, dar şi foarte avari.
O dată cu creşterea ritmului urbanizării, dar mai ales în timpul perioadei comuniste, spiritul umorului popular românesc avea nevoie de o nouă reprezentare, un personaj nou, diferit de tot ce existase pînă atunci, un personaj care să surprindă noua realitate socială. Astfel, pregătit de fondul glumelor politice apărute pe seama unuia dintre miniştrii guvernului Petru Groza, de data asta de un personaj cît se poate de real, Romulus Zăroni, Ministru al Agriculturii (Caligula, imperator, şi-a făcut din cal senator / Groza, mai sinistru, şi-a făcut din bou ministru!), pe la începutul anilor '60 apare Bulă. Un personaj tragi-comic complex, plin de contradicţii, idiotul în absolut, plin de sclipiri de genialitate, căruia românii i-au atribuit de-a lungul timpului exact genul de evenimente care se întîmplă mereu mecanicului-socrului-mătuşii-vecinului-cuiva.
Asemănat de unii cu un fel de Superman, de alţii cu un retardat mintal, Bulă reuşeşte totuşi să salveze mereu o cauză pierdută. Despre el se spune în egală măsură cum că ar fi un tânăr slăbănog, urât ca dracu', care strică viaţa fiecărei persoane care intră în contact cu el, la fel cum se spune că ar arăta ca o găluşcă cu mîini şi cu picioare, foarte gras, fiindu-i mai uşor să se dea de-a dura decât să meargă. Bulă a devenit, în prezent, un erou mitic”. În listă, ar mai putea fi adăugați Haplea, Gâgă sau Mitică, însă Bulă are ceva unic, care-l face să fie o sumă (..sau un summum?) autoironică și mereu contradictorie a tuturor acestora. Bulă este Madame Bovary totemică a poporului român, la care vor fi lucrat, între alții, Caragiale, Cioran, Constantin Tănase, Păstorel Teodoreanu, Amza Pellea, Dem. Rădulescu, Dorel și Marele Anonim.
Destinul și, mai ales, moartea tragică a lui Bulă la Revoluția din 1989 sunt evocate pe http://evz.ro: „Ajutate de celebrul Bulă, un personaj fictiv, considerat erou naţional în perioada de maxime oprelişti, bancurile au devenit pe atunci adevărate instituţii şi reprezentau forumul civic unde oamenii spuneau ceea ce nu aveau voie să exprime. Cine era Bulă? Bulă a trăit în România, s-a născut în comunism, la Bucureşti sau într-un oraş mare. Specialiştii consultaţi de EVZ susţin că personajul este varianta urbană a lui Păcală, urmaşul lui Gâgă din perioda interbelică. Aparent, un Bulă Moise, comandant al Securităţii, chiar a existat în Cheii Braşovului, dar, contrar eroului de bancuri, omul din Braşov era cinstit. Pe de altă parte, sociologul Alfred Bulai consideră că numele personajului se leagă de <>, o autorizaţie emisă de Suveranul Pontif. Idiotul genialSpre deosebire de alţi eroi din bancuri, Bulă s-a individualizat, a căpătat personalitate şi s-a născut pentru că bancurile aveau nevoie de oameni, de stereotipuri. <>, adaugă specialistul. Perioada sa de glorie au fost anii ’70 şi, deşi comportamentul său îl caracterizează într-o anumită măsură pe cel al românilor, Bulă nu este un erou creat după chipul şi asemănarea poporului.
Etnologul Şerban Anghelescu susţine că <>, iar sociologul Marius Pieleanu că <<reprezintă prototipul unui om verde, căruia nu-i pasă de ceea ce se întâmplă şi care se autoironizează pentru a putea trăi>>. În fapt, Bulă este un concept de defulare socială, care critică şi ridicularizează sistemul comunist. Adesea, în bancuri, apare cu apelativul de idiot sau cretin. Marius Pieleanu îl numeşte <>. În percepţie românească, el este un produs al comunismului, iar în folclorul popular este un personaj relativ recent, născut în socialism, după 1944, de dictatura proletară. Putea fi orice personaj care popula clasa politică, oameni impulsivi şi luaţi în derâdere. Sociologul Gheorghe Onuţ mărturiseşte că a auzit chiar varianta ca protagonistul să fi fost Nicolae Ceauşescu, însă specialistul nu acordă credit acestei afirmaţii. Bulă reprezintă, până la urmă, şi un mod direct sau curajos de existenţă şi de simplitate, într-un mod care nu era permis în epocă. Eroul popular este duplicitar sau multiplicitar, îşi arată întotdeauna adevăratele sentimente, deşi în epocă acest lucru era practic imposibil.
El poate fi considerat un personaj curajos într-o societate oprimată. Tâmpitul naiv, şmecher, alteori fraier <<Bulă are aparenţa unui idiot, un comportament surprinzător, care te face să te gândeşti că nu este un deficient mintal, un om care trădează, ascunde şi are un comportament disimulat sau care disimulează un soi de inteligenţă>>, adaugă şi etnologul Şerban Anghelescu. Marius Pieleanu consideră că înfăţişează prototipul prostiei comuniste, prin „inteligenţă sub media generală, întotdeauna neînţeles, ironic şi tot ceea ce reprezintă prostia”, iar Alfred Bulai îl vede <<simpatic, isteţ, un om simplu care uneori învinge, iar alteori este învins>>. Pe de altă parte, Bulă este şi fraier, reprezintă tâmpitul naiv. Este şmecher, alteori rezolvă câte o problemă, este mai bine pregătit, are resurse. Este un om obişnuit care se descurcă, este inteligent, fraier şi întotdeauna are şarm. <<Vorbeşte în bancuri despre performanţele lui sexuale, este nonconformist, are o atitudine directă.
În glumele în care apare, ceilalţi sunt educaţi, el însă niciodată. Este cel care sparge normele într-un fel amuzant. Este un erou comic, popular>>, consideră etnologul. Cum arată Bulă? În bancuri, el apare în discuţii de familie, în care, de obicei, bărbatul este scos în evidenţă. Uneori Bulă are şi soră, dar, în general, el este duplicat tată-fiu. <>, consideră etnologul, care îl vede ca pe un bărbat tânăr, cu vârsta maximă de 40 de ani. Fizic, personajul este <<înalt, butucănos, fără graţie, puternic, chiar tălâmb, disgraţios mai degrabă>>. Lingviştii consultaţi de EVZ susţin că limbajul lui Bulă nu este diferit de cel cotidian, iar în general bancurile care îl au ca protagonist sunt adaptate la situaţie şi la specificul locului. A rămas însă în vorbirea de zi cu zi expresia <<eşti ca un Bulă>>, folosită în sens depreciativ, cu sensul de <>.PORECLĂ Bulă a intrat în Parlamentul României Nicolae Stan, /ex-/deputat PDL, este cunoscut sub porecla <<Bulă>>, pe care a avut-o inscripţionată pe materialele din campania electorală. <>, a declarat politicianul pentru Mediafax. APUS Eroul popular a murit la RevoluţieMoartea lui Bulă a venit odată cu prăbuşirea regimului comunist, iar după Revoluţia din ’89, oamenii l-au uitat.
Eroul popular s-a stins. <>, caracterizează specialiştii tendinţa actuală. Anghelescu observă că în anii ’90 au dispărut bancurile de orice fel, <>. La rândul său, Alfred Bulai consideră că <>. Astfel, principalii <<suspecţi>> în cazul <> lui Bulă par a fi televiziunile şi celelalte mijloace sociale prin care sunt criticate astăzi neregulile şi birocraţia”.
În anii *80, Bulă agăța fetele șoptindu-le aluziv: „-Am apă caldă!”.
La bătrânețe, încă scria istorie. Celui mai bătrân cetăţean al României – Bulă – în varstă de peste 100 de ani, i se ia un interviu televizat.
- Spune ceva, tovarăşe!
Bulă tace.
- Prin intermediul televizorului, ai ocazia să fii văzut de toate ţările socialiste.
Bulă tace.
- Uite, acum prin satelit, te vede şi te aude toată lumea.
- Şi americanii ?
- Da!
- Ajutooooor !
Bulă îi zicea lui Nicu Ceauşescu .
- Zi-i, mă, lu tac-tu, să lungească programul la televizor, cu două ore.
- I-am zis, dar mi-a răspuns că n-are ce să vorbească patru ore, i-ajung două.
Întrebat la o şedinţă PCR ce părere are despre tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Bulă răspunde :
– Tovarăşi, am o părere, dar sincer vă spun că nu sunt de acord cu ea. Pe vremea comuniștilor, burlacii care aveau peste 25 de ani erau obligați să plătească un impozit suplimentar. Bulă era un burlac impotent și, pentru că era pus să plătească acest impozit, s-a hotărât să scrie o scrisoare lui Ceaușescu:
„Subsemnatul, Gheorghe Bulă, Om al muncii fără sculă, De ce să plătesc tribut, Dacă eu nu pot să f**?"
Trec câteva săptămâni... și primește omul nostru răspuns de la Ceaușescu:
„Tovarășe Gheorghe Bulă,
Om al muncii fără sculă,
Cât ai degete și limbă,
Legea țării nu se schimbă."
Bula era elev în clasa întâi. În fiecare zi, venea cu hamsii la pachețel de mirosea școala ca o pescărie. La un moment dat, învățătoarea îi anunță că a doua zi vor avea inspecție și îi atrage atenția lui Bulă să lase hamsiile acasa măcar în ziua respectivă și să își ia altceva de mâncare la el. A doua zi, inspectie! Ora decurge bine, vine pauza. Inspectorul rămâne și în pauză să vadă ce fac elevii, dacă mănâncă frumos și igienic. Fiecare își pune șervețelul pe masă și scoate unul un sandviș, altul biscuiți etc. Bulă întinde un șervețel pe masă și scoate dintr-o pungă o linguriță și un borcănel cu icre negre. Învățătoarea înlemnește, inspectorul saliveaza. Dupa ce trece inspecția, învățătoarea îl ceartă pe Bulă:
- Bine, măi, obraznicule, până acum veneai cu hamsii împuțite și acum vii cu icre negre? De unde le ai?
- Nu, tovarășa! Toată noaptea am stat și am scos ochii hamsiilor...
Bulă intră într-un magazin de cartier:
– Aș dori condica de sugestii și reclamații, zice Bulă. Sunt foarte mulțumit de magazinul dumneavoastră.
– Ne bucurăm, domnule, spuse vânzătoarea. Dar ce v-a plăcut cel mai mult de la noi?
– Salamul… Ieri a cumpărat soacră-mea, a mâncat trei felii și acum e la reanimare…
În ziua de 1 Mai, Bulă stătea cu maică-sa pe trotuar şi strigă:
– Ula! Ula! Ula!
Un miliţian controla zona, ii zice:
– Vai, ce băieţel cuminte aveţi! Se pare că încă nu poate să pronunţe „R”.
La care mama lui Bulă:
– Vă înşelaţi, tovarăşe, nu poate să pronunţe „P”!
Bula se destăinuie unui prieten foarte bun.
-Tânăra și apetisanta mea soție stătea dimineața în bucătărie, pregătind ca de obicei patru ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt și suc de portocale pentru micul dejun, îmbrăcată doar cu un tricou minuscul pe ea, cu care și dormise. Așa cum am intrat, aproape adormit, ea s-a aplecat misterios spre mine:
– Ar trebui să faci dragoste cu mine începând din acest moment!
– Uau! Ochii mi s-au luminat brusc, sunt oare treaz sau încă visez? Atunci nu poate să fie decât ziua mea norocoasă!
Am îmbrățișat-o și apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucătărie.
La final, ea mi-a spus un tandru „Mulțumesc!” și s-a întors iute spre aragaz, cu tricoul încă în jurul gâtului.
Fericit, dar un pic derutat, am întrebat:
– Ce a fost asta?
Și mi-a explicat:
– Știi, s-a stricat ceasul și nu știam cât timp să fierb ouale…
-Cum se numesc emoţiile lui Bulă?
-Bulversări!
...Mai multe povești și bancuri cu și despre Bulă în volumele Misterele din spatele locurilor comune din Colecția Secretele Bucureștilor și Cele mai mișto bancuri și istorii haioase cu Bulă, eroul național al românilor, din Colecția Haz de Necaz, ambele apărute la Editura Integral.
Silviu Leahu