În cazul marilor spioni, se pare că nimic nu e sigur niciodată. Nici măcar moartea. Despre Ion Mihai Pacepa, fostul șef al spionajului românesc pe vremea lui Ceaușescu, se spune pe la colțuri că ar fi murit recent (sâmbătă, 13 februarie?), la vârsta de 92 de ani, în America.

Nicio confirmare oficială deocamdată, după cum nimeni nu mai știa de aproape o jumătate de secol cum mai arată. (Se bănuiește că, urmărit de ucigașii plătiți de Ceaușescu, Gaddafi și Yasser Arafat, ar fi făcut mai multe operații estetice la sfârșitul anilor *70). După ce a stârnit senzație cu volumul „Orizonturi Roșii", în care dezvăluia multe dintre secretele lui Ceaușescu, s-a mai auzit despre Pacepa doar când, din an în Paște, mai publica vreun articol de analiză politică. Atât! Condamnat la moarte pentru înaltă trădare în 1978, el nu s-a mai întors niciodată în România. Nici măcar după 1989.

La câți dușmani avea în țară, nici nu-i de mirare că a preferat să rămână ascuns într-o reședință secretă din SUA, păzit în permanență de CIA. Dar ce a făcut Pacepa de s-a ajuns să se pună preț pe capul lui 2 milioane, apoi 4 milioane de dolari? Biografia lui este într-adevăr ieșită din comun. Tatăl său, de meserie tinichigiu auto, de origine cehă, a fost exclus din partid la începutul anilor *50 pentru „atitudine nejustă față de muncitori".

Pacepa și-a făcut studiile la Facultatea de Chimie Industrială din București, dar a fost încadrat în Securitate (Direcția a II-a de Contrainformații Economice) cu câteva luni înainte de absolvire. Foarte tânăr, de la 28 de ani, între 1956 și 1960, a fost șef adjunct al Misiunii Române în RFG și, în fapt, șef al rezidenței de spionaj a României din acea țară. În aprilie 1966, colonelul Pacepa este numit în funcția de adjunct al șefului Direcției de Informații Externe (DIE), deținând această funcție până în aprilie 1972. Este avansat apoi, înainte de a împlini 40 de ani, la gradul de general maior (1967). În perioada 19 aprilie 1972 - 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne).

Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). Practic, era șeful spionajului românesc, un violent rusofob (a denunțat, între altele, un complot al KGB pentru lichidarea lui Mao), foarte apreciat de Ceaușescu, cu care se întâlnea aproape zilnic. În iulie 1978, Pacepa ar fi fost trimis, cu un avion militar, de Ceaușescu în RFG, pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de președintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978, generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidențial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C..

În septembrie 1978, regimul comunist i-a dat două condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare și a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat și Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA. În anii 1980, Securitatea a oferit teroristului Ilici Ramirez Sanchez, zis Carlos Șacalul, un milion de dolari pentru a-l omorî pe general în SUA. Șacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa, dar la 21 februarie 1981 el a aruncat în aer o parte a sediului postului de radio Europa Liberă din München, care transmitea în serial dezvăluirile generalului. „Defecțiunea" sa din 1978 a fost a celui mai înalt și influent oficial comunist din Estul Europei.

O dată cu el, americanii au pus mâna pe multe dintre secretele spionajului românesc și nu numai. La 7 iulie 1999, Curtea Supremă a României a emis Decizia No. 41/1999 prin care a anulat condamnările la moarte date lui Pacepa, a ordonat repunerea sa în gradul de general și restituirea bunurilor ce i-au fost confiscate de Securitate. Guvernul român, care era încă înțesat cu foști presupuși securisti „trădați" de Pacepa, a refuzat însă să aplice Decizia Curții Supreme. Acest refuz a declanșat o serie de articole publicate în presa occidentală, care au documentat că România nu devenise încă stat de drept. În decembrie 2004, guvernul român i-a reacordat, totuși, tacit gradul de general. Pacepa a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca pe „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite". Pacepa a devenit ulterior cetățean american, trăindu-și restul vieții în SUA.

În România, în continuare opiniile despre Pacepa sunt împărțite: unii îl consideră erou, alții trădător. Când a dezertat la Bonn, a susținut că o face din motive de conștiință, refuzând să îndeplinească ordinul direct al lui Ceaușescu, care îi ceruse să pună la cale asasinarea lui Noel Bernard, șeful secției române de la Radio Europa Liberă (care avea, totuși, să moară curând, după un cancer galopant suspect). În ultimii ani, criticii lui au susținut că era, de fapt, un „oportunist orgolios", care simțea că „urma să fie tras pe linie moartă". Alții au susținut că, de fapt, era un „agent KGB", infiltrat de URSS în „inima CIA".

Nu puțini sunt, însă, cei care cred că „Pacepa a trădat comunismul și pe Ceaușescu, nu România"., câtă vreme „regimul Ceaușescu nu era echivalentul poporului român". În loc de o concluzie, să ne amintim că nu mai puțini de cinci foști șefi ai CIA au afirmat că Pacepa a avut un rol semnificativ în căderea comunismului și nu doar în România...



Vicențiu Naumescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro