Tudor Arghezi i-a sărutat mâinile emoţionat după ce-a văzut-o excelând în Nora de Ibsen, rolul care i-a adus cele mai mari satisfacţii şi recunoaştere. „Într-o lume în care ea nu s-a putut integra datorită prea marei ei purităţi şi verticalităţi umane, ce i-au atras numai necazuri şi dezamăgiri. Nobilă şi îndurătoare”, ­ povestea despre actrița Corina Constantinescu fiica ei, tot actriță, Ioana Pavelescu­. „Ea s-a ridicat deasupra mizeriilor şi urâciunii oamenilor din jur, neatingând-o parcă. Nu a conceput niciodată să facă un compromis moral în favoarea carierei. Loviturile au culminat cu scoaterea ei la pensie la numai 50 de ani, vârsta la care un actor este în plină maturitate şi dezvoltare artistică.Şi a durut-o acest lucru până în ultima zi a vieţii ei. Un chin cumplit pentru un artist să fie oprit din drumul lui şi să i se ia libertatea de a se putea exprima”. De la George Călinescu la Andrei Șerban, atâția mari oameni de cultură au admirat-o pe frumoasa și rafinata actriță, cu o biografie tulburătoare...



Fiică a Basarabiei, s-a refugiat în România după 1940, într-un moment de mare cumpănă pentru istoria țării. De la Nisporeni, familia Constantinescu se mutase ulterior la Chișinău, unde tatăl lucra în calitate de inspector financiar, cele două fiice învățau la Liceul „Regina Maria”, iar fiul, Mihai Constantinescu, era un violonist promițător la liceul de muzică, remarcat până și de celebrul violonist rus David Oistrakh.În 1940, când Basarabia fusese ocupată, familia Constantinescu nu se regăsea pe lista românilor care urmau a se refugia în Regat. Atunci, tatăl și-a luat băiatul care, deși avea doar 13 ani, era un violonist apreciat la Moscova, și s-a dus la soldatul responsabil cu acele liste. După o discuție în care Mihai a refuzat categoric să meargă la Moscova pentru a-și continua studiile, soldatul a înscris familia Constantinescu „cu creionul chimic” în lista care le permitea să se refugieze peste Prut.

„Pe cuvântul meu de soldat al lui Stalin”, era fraza repetată des, cu multă amărăciune, în România de familia Constantinescu din Basarabia, atunci când se povestea despre plecarea din anul 1940 de la Chișinău. Singurul din familia Constantinescu care s-a întors la Chișinău a fost violonistul Mihai, între 1966 și 1968, discipol al lui George Enescu. „A venit să cânte. Era deja violonist cunoscut. Când a ajuns în gara din Chișinău, cu trenul, când a călcat prima treaptă... toți oamenii... se auzea: el e, el e! A cântat din Ciprian Porumbescu la Filarmonică. A fost ceva extraordinar. Îi știu amintirile. Erau emoții mari”, rememorează Ioana.

Corina Constantinescu a urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti, fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Irina Răchițeanu și Eugenia Bădulescu. A fost absolventă a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (promoţia 1938). A strălucit pe scenă și a jucat în filme ca „Străinul” (1964) sau „Tănase Scatiu” (1976), iar în „Amintiri din copilărie” (1965) a întruchipat-o pe Smaranda Creangă. 

Actriță a Teatrului Mic, Corina Constantinescu s-a născut dincolo de Prut, pe 16 noiembrie 1919, la Nisporeni-Lăpuşna, şi a părăsit lumea mundană la vârsta de 88 de ani, în Bucureștii anului 2008, pe 26 august. „A fost una dintre marile frumuseţi şi unul dintre marile talente, teatrul şi filmul românesc datorându-i multe reuşite.” Despre ea scria şi George Călinescu, într-una dintre „Cronicile Optimistului”, după ce a văzut-o în Nora de Ibsen la Teatrul Mic, pe atunci Nottara: „O tragediană surprinzătoare este Corina Constantinescu în «Nora» de Ibsen. Rar am întîlnit o actriţă mai absorbită de rol. Am văzut adesea piesa; dar nu mai pot să-mi închipui azi pe soţia lui Torvald altfel decît pe Corina Constantinescu. Venele gâtului îi tremurau într-o vibraţie extraordinară, inflexiunile glasului sunt ca ale unei viole; chiar cînd tace şi ascultă, această interpretă produce emoţie în sală”.

Regizorul  Andrei Şerban a cunoscut-o spre crepuscul şi au stat puţin de vorbă în pauza de la spectacolul cu Regele Lear. Amândoi au fost marcaţi de întâlnire. „Mama i-a simţit geniul şi mi-a spus despre el: „Băiatul ăsta are o stea, o lumină, cei care o văd vor înţelege mai bine ce e cu noi… pe aici…”, povestea Ioana Pavelescu. 

„Dragă Ioana, Am aflat vestea plecării mamei tale. M-am gîndit la tine şi la ea. Mai am proaspată imaginea ei de acum o lună, cînd am stat de vorba (doar eu cu ea singuri) în pauză la Lear. Era transparentă, avea frumuseţea unei lumînări care arde graţios. Trăia doar din vibraţii, fericită că era acolo, în casa ei, teatrul, pe care l-a iubit şi care a eliminat-o mult prea devreme... Ceva s-a împlinit în ea acolo prin tine. Am văzut-o liniştindu-se la final, la party. Împreună cu nepoata ei, ce contrast simbolic: fiică-ta plină de o energie robustă, vitală, concretă (energie a vieţii pămîntene, creative, senzuale)… mama ta, la polul opus, avea energia uşoară, de aer, a celei care nu mai are nevoie de nimic din ambiţiile acestei lumi, plutind parcă prin holul teatrului cu zîmbetul ei imaterial, ca o viziune, căci era şi nu mai era acolo. Spre deosebire de viespile din jur, care zburau să înţepe, clanul teatral plin de bîrfe, ea plutea diafan, iradia lumină, avea ceva îngeresc. Mă bucur că am avut şi eu o mică contribuţie ca mama ta să te vadă pe scenă ultima oară în spectacolul acela. Cu drag şi… nu uita că pierim cu fiecare expiraţie, dar cu fiecare inspiraţie a aerului renaştem. E încurajator să ştii că la premiera cu Lear din toamnă, ea va fi acolo, cu noi, prezentă prin absenţă. De fapt, în teatru nu sîntem singuri, sîntem văzuţi. Şi nu doar de spectatorii din sală, ci de ochi invizibili”. Aceasta este scrisoarea emoționantă a lui Andrei Șerban, pe care fiica actriței, ea insăși o superbă artistă, a încredințat-o Jurnalului Național în 2008, după plecarea de pe scena vieții a Corinei Constantinescu.

„A iubit oamenii. Avea aristocraţia sufletlor nobile şi alese. Trăia cu idealuri înconjurată de cărţi şi minţi luminate. Având o mare pasiune pentru cărţi, şi-a făcut o bibliotecă de peste 3.000 de cărţi, de care era foarte mândră şi pe care le preţuia ca pe lucrul cel mai de preţ din casă”, reitera Ioana Pavelescu.

„Toate amintirile despre mama mea îmi sunt extrem de dragi şi importante… Ne-a binecuvîntat copilăria, mie şi fratelui meu, cu o prezenţă care ne va urmări toată viaţa. A fost un om adevărat – iată că vorbesc la trecut, nu îmi vine să cred şi îmi e atît de greu – tot ce ne-a spus în copilărie a fost mai tîrziu confirmat în viaţă, ca fiind calea dreaptă şi justă în absolut orice domeniu pe care l-a atins în conversaţiile noastre. Ne-a insuflat dragostea de lectură şi ne-a făcut să iubim cărţile... Cea mai frumoasă amintire – ca să aleg una ­ este cea legată de Crăciun, de toate Crăciunurile pe care le-am trăit împreună şi care au fost pline de un farmec copilăresc şi mistic unic pe care-l răspândea în jurul ei, un farmec delicat cu parfum de liliac – floarea ei preferată, alături de trandafir”...

...Ce femeie, ce om de artă! Actrița Corina Constantinescu, prețuită de Călinescu, Arghezi și Andrei Șerban, a fost mama actriței Ioana Pavelescu, soția medicului Mihai Pavelescu, sora violonistului Mihai Constantinescu (elevul lui Enescu), cumnata pictorului Paul Gherasim, eleva Mariettei Sadova, fina lui Liviu Rebreanu (care a cununat-o), prietena lui Petre Ţuţea, Liviu Ciulei, Clody Berthola, Jenny Acterian, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și a altor mari oameni de cultură... Parfumul de demult al florilor de liliac!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro