Memoria colectivă o reține ca parteneră de viață a lui Toma Caragiu pe a doua soție a acestuia, actrița Elena „Mimi” Caragiu (anterior căsătorită și cu actorul Paul Ioachim; nume la naștere Elena Bichman; nume luat în America - Helen Cara-Chester), în special datorită controverselor legate de relația lor neconvențională, culminând cu faptul că în noaptea fatidică a cutremurului cei doi se aflau în locuri diferite (iar Elena chiar în compania altui bărbat). Dar puțină lume știe că, înaintea Elenei, Toma Caragiu mai fusese însurat cu o actriță!

Toma Caragiu a obținut diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951, s-a angajat la Teatrul de Stat din Constanța, recent înființat, unde a jucat, printre alte roluri, pe cel al lui Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă. În 1953, la vârsta de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat din Ploiești, funcție pe care a deținut-o timp de 12 ani, până când a fost invitat de regizorul Liviu Ciulei să se alăture formidabilului colectiv bucureștean de la Teatrul Bulandra.

Cu un an înainte să fie numit director al teatrului din Ploiești, Toma Caragiu s-a căsătorit, pe 20 februarie 1952, în acest oraș cu o colegă de scenă, actrița Maria Bondar, pe care o alinta „Bebe”. Sora actorului, Matilda Caragiu-Marioțeanu nota despre aceasta: „O actriţă foarte bună, care făcuse parte din trupa Teatrului Municipal din Bucureşti. Nu la fel a fost însă şi viaţa pe care au dus-o împreună Toma şi prima lui soţie”. În Arhiva TVR se păstrează imagini cu Maria Bondar şi Toma Caragiu în sceneta umoristică „Toma şi nevasta” de Mircea Crişan, Radu Ştănescu şi Alexandru Andy. Relația lor a durat un deceniu, din anul 1952 până în 1962, pentru ca în anul următor, 1963, să se recăsătorească cu Elena Bichman-Ioachim, de asemenea actriță, cu care a rămas însurat până la tragicul sfârșit din 4 martie 1977.

Cu Maria „Bebe” și-a dorit foarte mult un copil, dar, fiindcă nu l-au putut avea pe cale naturală, cei doi actori au decis să înfieze o fetiță în vârstă de trei ani, de la Casa de Copii din Buzău, pe nume Maria (Doina), care, însă, nu le-a urmat în carieră: „Nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”, dar beneficiind ulterior de drepturile de autor ale tatălui său adoptiv. Printr-o sentință din 2009, firma TVR Media a fost obligată să-i plătească suma de 15.000 de lei pentru folosirea unor scenete în care juca actorul, iar Helene Cara / Elena Caragiu a trebuit să-i achite 5.500 lei. Maria Caragiu ceruse inițial 60.000 de lei, dar instanța i-a acceptat doar o parte din sumă și a respins cererea acesteia de a se opri de la reeditare și multiplicare opera marelui actor.

În 1964, Toma Caragiu a cumpărat o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrecea timpul liber. Casa, în care se pare că Elena Caragiu ar fi petrecut noaptea de 4-5 martie 1977 în compania regizorului Aureliu „Rică” Manea, a fost vândută după moartea actorului de către moștenitoarea sa, Maria (Doina) Caragiu.

Iată ce spune, într-un volum memorialistic („Ipostaze”) dedicat fratelui său, Matilda Caragiu despre circumstanțele adopției fetiței: „„1962, Iulie. Soţii hotărăsc să se despartă. Maria acceptă să divorţeze cu condiţia de a înfia un copil care să poarte numele de Caragiu şi care să-i fie în custodie ca mamă adoptivă. De asemenea, cu obligaţia de a asigura financiar, printr-o pensie alimentară consistentă, creşterea copilului. În iulie 1962, de la Casa de Copii din Buzău este înfiată o fetiţă de 3 ani, Doina Maria, care, după divorţ, a rămas în grija Mariei”.

Locuinţa în care a stat marele actor în perioada în care a fost director al Teatrului din Ploieşti se află pe strada Vasile Lupu, blocul D, apartamentul 2. Între timp şi-a modificat numele în strada Mândra. Aici a locuit Caragiu împreună cu prima soţie, actriţa Maria Bondar. O fostă vecină a actorului îşi aminteşte că soţia sa le cerea copiilor care se jucau în fața blocului făcând multă gălăgie, să înceteze „pentru că Toma face vocalize”. Toma „avea o voce splendidă şi era foarte simpatic” – îşi amintea fosta vecină, chestionată de Geo Călugăru, autorul unei biografii a actorului.

Matilda Caragiu nu a simpatizat-o deloc pe nepoata ei, fiica lui Toma: „A moştenit tot ceea ce a lăsat Toma: casa de la Brătuleşti – pe care a vândut-o, în loc s-o ofere pentru o Casă Memorială „Toma Caragiu”, cum ar fi dorit toţi... Nu i-a ajutat pe părinţii lui Toma cu nimic (tata avea o pensie socială de 270 lei, iar mama nimic). Monumentul de la cimitir l-a ridicat sora lui Toma, Geta – bustul în bronz -, iar soţul ei, sculptorul Alexandru Gheorghiţă, piatra tombală din marmoră, cu chenar cu motive florale brâncoveneşti şi soclul travertin... Doina n-a făcut nici un gest pentru a sprijini în vreun fel cultivarea memoriei marelui actor. Toma Caragiu n-a avut urmaşi, biologic vorbind. Cu toţii am considerat întotdeauna că urmaşii lui sunt rolurile pe care le-a interpretat şi tot ceea ce a sădit în sufletele oamenilor”.

Deţinătoarea unei pensiuni turistice împreună cu soţul său, Doina Caragiu nu a ales acelaşi drum în carieră precum părinţii săi şi a evitat întreaga viaţă să facă în vreun fel caz de numele ei. La fel cum a evitat şi să vorbească despre copilăria sa, puţinele ei mărturisiri în acest sens datând dintr-un interviu din 2007 acordat Jurnalului Naţional. „Părinţii mei erau despărţiţi de când aveam trei ani. Ne vedeam de două-trei ori pe an, dar nu mai mult. Era foarte ocupat. El că tată a fost tată până pe la 4 ani, apoi a fost pensie alimentară şi, de câteva ori pe an, vizite, ori eu, ori el. Dar nu a fost aşa cum e un tătic. În momentul în care părinţii sunt despărţiţi, relaţiile nu mai sunt ca într-o familie”, a povestit Doina. „Când mi-era dor de el, mă duceam şi-l vedeam. Eu am învăţat la Liceul Zoia Kosmodemianskaia. Am stat la internat din clasa I până într-a V-a. A fost o mare durere pentru mine să n-am părinţii aproape. Dar... geamurile de la internat dădeau în aceeaşi curte cu ferestrele cabinelor de la Teatrul Bulandra. Când mi-era dor de tata şi voiam să-l văd, mă căţărăm pe gratii şi mă uităm spre cabina lui”, şi-a mai amintit ea.

Cât despre motivul divorţului părinţilor ei, Doina a dat vina pe succesul la femei al marelui actor. „Tata a fost întotdeauna un iubitor al sexului frumos, iar femeile alergau după el, mai ales după ce a devenit cunoscut. Şi-atunci a înşelat-o pe mama cât a putut. Or, mama n-a putut suportă şi a divorţat de el”. Cea mai impresionantă mărturisire a Doinei este şi gândul care îi alina durerea cu privire la despărţirea părinţilor ei: „Îmi povestea cineva că tata ar fi fost întrebat cu puţin timp înainte să moară dacă o mai iubeşte pe Maria şi el ar fi răspuns: „Aşa cum am iubit-o pe Bebe n-am să mai iubesc nicio altă femeie”. Bebe o alinta pe mama. Îmi pare rău că nu găsesc acum să va arăt o fiţuică în care el îi scria mamei că e cea mai frumoasă femeie, cea mai iubită, cea mai... A iubit-o tare mult, numai că... aşa cum a fost în Actorul şi sălbaticii, aşa era și în realitate. Rolul vieţii lui: un poet şi un veşnic îndrăgostit.” O confesiune menită, probabil, şi ca o replică pentru cea de-a doua soţie a actorului, Elena, cu care Doina s-a aflat în conflict pentru moştenirea lui Toma Caragiu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro