Pe 1 noiembrie 1989, Mihaela Runceanu și-a găsit tragicul sfârșit, în propria casă, la doar 34 de ani. Premonițiile sale, cu puțin timp înainte de acest cumplit și straniu punct de cotitură al sorții, i-au îngrozit pe apropiații săi: „Eu am să pier la 35 de ani. Dar nu vreau să o fac în chinuri". Din păcate, viața i-a fost curmată în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie, înainte de a împlini 35 de ani, dar, practic, exact în circumstanțele de care se temea atât de mult...

Ultimul său spectacol l-a susținut pe 29 octombrie 1989, iar la final a îngenuncheat în faţa publicului. Sala Radio găzduise atunci spectacolul-maraton „Start Melodii '89" Cu o zi înainte, Mihaelei îi apăruse la Electrecord cel de-al doilea vinil LP, „Pentru voi, muguri noi". S-a întâlnit cu redactorul muzical Titus Andrei şi mai bine de trei ore au căutat împreună în arhiva Radioului negativele unor cân­te­ce mai vechi. În jurul orei 19.30, Mihaela îşi suna părinţii, la Buzău, să le dea vestea cea mare. „Marţi seară am vorbit cu ea la telefon. Plângea de bucurie că i-a ieşit albumul. Cum spunea ea, dădea «apă la şoricei»... La un moment dat ne-a spus că sună cineva la uşă şi a închis telefonul. Asta a fost ultima convorbire cu ea”, povestea Nicolae Runceanu, tatăl Mihaelei, în urmă cu mai mulți ani. 

Câteva ore mai târziu, părinții Mihaelei primesc un telefon de la București. Un vecin de-al artistei i-a anunțat că s-a întâmplat ceva groaznic. La fața locului au descoperit tragedia. Motivul dispariției cântăreței a fost în acte jaful, însă mulţi oameni nu au crezut această ipoteză. Unii spun că Mihaela a fost eliminată de organele represive ale statului, alţii că nu ar fi plătit taxa de protecţie impusă de figuri ale lumii interlope bucureştene, alții că ar fi picat la mijloc într-un comflict de interese legat de ierarhiile din muzica ușoară a epocii... Ce s-a întâmplat cu adevărat încă nu s-a aflat nici acum. Cert este, însă, că filmul acelei nopți și al evenimentelor din zilele următoare este plin de neconcordanțe și de ciudățenii inexplicabile!

Mă-ntreb chiar și-acum, unde ești...
Ce să fac, cum să-ți spun, că-mi lipsești.
Fiindcă tu ai ales cel dintâi,
N-am știut cum să-ți spun mai rămâi.

Artiștii par a fi victime predestinate ale Istoriei, mai ales în momentele de cotitură ale acesteia. Ca și Ioan Luchian Mihalea, cântăreața și dascălul Mihaela Runceanu a plătit un preț uriaș pentru popularitatea și succesele sale. Suflet chinuit, care la aproape 35 de ani încă nu-și găsise perechea, și trup la fel de chinuit, maltratat de o boală de piele, agravată și de tratamentul invaziv cu antibiotice și corticosteroizi, Mihaela nu se bucura așa cum s-ar fi cuvenit de realizările sale de la finalul lunii octombrie 1989 - triumful de la mega-concertul de la Sala Radio, unde fusese ovaționată minute în șir la scenă deschisă și, mai ales, apariția la Electrecord a discului-eveniment, la care colaborase cu nume de referință ale scenei muzicale autohtone, precum compozitorii Marcel Dragomir („Fericirea are chipul tău”), Dinu Giurgiu și Eugen Mihăescu sau poeții George Țărnea și Dan Verona. Discul venea ca o încununare profesională meritată, după mai bine de un deceniu de carieră, începută spectaculos la Festivalul de la Mamaia din 1976, unde câștigase Premiul I cu o melodie semnată de însuși George Grigoriu ("De-ar fi fost să fiu").

În acea seară, la ușă sunase tocmai cel condamnat ulterior pentru disparițiaa artistei. Daniel Cosmin Ștefănescu avea doar 21 de ani și era unul dintre furnizorii de casete VHS al grupului care se reunea periodic pentru vizionări la video în garsoniera Mihaelei Runceanu din cartierul bucureștean Dristor, la parterul unui bloc altminteri cenușiu. (Cam 6-8-10 persoane se îmghesuiau de două-trei ori pe săptămână în garsoniera artistei. Unele teorii ale conspitației susțin că Securitatea luase la ochi acest grup și că, având infiltrat un informator, ar fi monitorizat „discuțiile neprincipiale” care se purtau de obicei în cadrul întâlnirilor periodice, după analiza acestora considerând că ar fi avut un „caracter subversiv” și, în consecință, luând hotărârea stârpirii din fașă a posibilei mici rebeliuni, pentru a da un exemplu concludent și altora...)

Daniel Ștefănescu făcea oficiul de furnizor VHS al grupului Mihaela Runceanu cam de un de zile. O dată, la rugămintea unei cunoștințe comune, o adusese cu mașina de la aeroport pe cântăreață, care se întorcea dintr-un turneu, dar asta nu îl transformase propriu-zis într-un prieten. Îl despărțeau de Mihaela vârsta, cultura și destinul profesional. Nu că artistei i-ar fi displăcut să lucreze cu tinerii, căci, cu niște ani înainte, în toamna anului 1980, ea devenise profesoară la Școala Populară de Artă din București, avându-l corepetitor la aceeași clasă pe compozitorul Ionel Tudor. (Dintre cei care i-au fost elevi, conform Wikipedia, se numărau viitoare vedete ale muzicii ușoare precum Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Mădălina Manole, Carmen Trandafir, Nicola, Carmen Trandafir, Paula Mitrache, Gianina Olaru, Miki de la K-Pital, Dana Dorian, Adrian Enache sau Marinela Chelaru de la grupul „Vouă”.)
Tânărul de 21 de ani provenea dintr-o „familie bună”, tatăl fiind director în Ministerul Petrolului, iar mama - profesor universitar la Facultatea de Petrol și Gaze. Numai că Daniel nu părea să le urmeze carierele. Nu urma cursurile vreunei instituții de învățământ superior și se angajase... mecanic de tractoare la Schela de foraj Chitila. Mai mult, ducea o existență promiscuă, fiind combinat cu o femeie cu șapte ani mai în vârstă, care avea și un copil dintr-o altă relație, iar pentru locuința în care trăiau în concubinaj avea însemnate datorii la întreținere. Din aceste pricini, familia sa cea înstărită și bine relaționată în societatea vremii îl dezavuase, iar propriul tată îi cerea cu insistență să-i înapoieze de urgență autoturismul împrumutat.

Între timp, ceilalți musafiri își contramandaseră vizita, iar în casă se mai afla un personaj-cheie al afacerii, Mariana Sâmbeteanu, o fată cu un statut ambiguu din mai multe puncte de vedere. Mai tânără și ea ca Mihaela, tot fără vreun statut social impresionant, fata de 23 ani lucra în două schimburi la Electromagnetica și mai avea o gazdă în altă parte a orașului, undeva prin Rahova rău famată. Mariana locuia de nouă luni cu Mihaela, ea susținând că se mutase acolo doar la insistențele artistei, care ar fi plăcut-o foarte mult. (Unii zic că ar fi plăcut-o inclusiv ca femeie mai „bărbătoasă”, cu părul tăiat foarte scurt și trăsături dure, colțuroase, posibil substitut al unui partener masculin, inexistent în acea perioadă în viața Mihaelei.). Avea un statut neclar - nu era propriu-zis chiriașă și nu-i plătea proprietarei vreo sumă de bani lunară fiindcă aceasta îi punea la dispoziție un acoperiș deasupra capului. Nu putea fi considerată nici prietenă sau confidentă fiindcă nu avea nimic în comun cu vedeta. Atunci, ce era? Vecinii susțin că în garsonieră nu exista decât un singur pat și presupuneau că cele două femei ar fi dormit efectiv împreună. Cam ciudat, nu? Dar Mihaela Runceanu, în ciuda celebrității ei, tot nu avea un iubit. Era o femeie frumoasă dar, din cauza unei misterioase boli de piele, avea mari probleme cu tenul. Mama ei susține că, din această cauză, interpreta suferea cumplit și avea mari probleme profesionale, fiindu-i adesea refuzat accesul pe micul ecran. Complexată și frustrată de acest handicap vizual, să se fi retras Mihaela Runceanu în brațele unei fete ceva mai băiețoase, cu care să se fi consolat într-o pasiune interzisă pe atunci?

Când Daniel Ștefănescu a intrat în garsonieră, se pare că artista avea multe să-i reproșeze Marianei și, practic, o dădea afară din casă: „-Vreau să pleci! M-am săturat să primesc telefoane de la diverse persoane, care să-mi spună vrute și nevrute despre tine... Gata, fă-ți bagajul!”, ar fi spus Mihaela pe un ton lipsit de echivoc. Mariana a plecat iar Daniel a rămas, cerând voie să stea pe un fotoliu și să urmărească filmul la video.

Există două versiuni legate de vizita lui Daniel. Mulți cred că acesta trebuia să se sincronizeze cu ceilalți invitați și că doar contramandarea de către aceștia în ultima clipă a vizitei și izgonirea de către Mihaela a Marianei l-au adus în situația de a rămâne singur cu artista. Însă el susține cu totul altceva: „Înainte să ne vedem vorbeam la telefon, nu eram de-al casei ca să merg să bat la uşă fără să anunţ. În seara aceea am fost la ea în jurul orei 22. Era frumos afară şi îmi aduc aminte că înainte să ne vedem a fost o întâmplare ca şi cum nu ar fi trebuit să ajung la ea. Mi-a spus să ne vedem altă dată, însă când am vorbit ultima dată la telefon, m-a întrebat dacă pot să ajung la ea în jurul orei 22 ca să apucăm să vedem filmul până la 12 noaptea”.

Invitat sau auto-invitat, cert e că prezența lui Daniel Ștefănescu a fost acceptată fără rezerve de către stăpâna casei. Mai mult, în timp ce el se uita la film, Mihaela s-a dus cu dezinvoltură să facă o baie, după care s-a întors în cameră și s-a vârât în pat, permițându-i și lui Daniel să rămână peste noapte în garsonieră, urmând a dormi în fotoliul existent și el în încăpere. Fiindcă se făcuse târziu, în jur de 12 noaptea, deși tânărul venise cu mașina proprie (după altă versiune, cu un taxi misterios ori cu mașina unui complice, care l-ar fi așteptat toată noaptea în apropiere,ca să recupereze prada din garsonieră), acesta a fost invitat sau doar i s-a permis să doarmă în aceeași cameră pe fotoliu. (Să ne reamintim, în garsonieră exista doar un singur pat!) Oricum am lua faptele, între Mihaela și invitatul ei, care, teoretic, era așteptat acasă de concubină, exista un anume grad de familiaritate și intimitate. Altfel, acesta s-ar fi suit în mașină și ar fi plecat acasă, nu ar fi rămas să doarmă în aceeași cameră cu Mihaela…

Între timp, Mariana cea gonită din casă rătăcea, cu bagajul în mână, pe străzile din cartier. S-a întâlnit cu o patrulă mixtă, alcătuită dintr-un sectorist (sau un membru al Gărzilor Patriotice) și un milițian, cum începuseră să umble noaptea pe străzi înaintea Congresului XIV al PCR (sub presiunea evenimentelor care se petreceau în celelalte țări socialiste din Tratatul de la Varșovia, în care conducătorii cădeau pe rând, fiind înlocuiți de cei cu „față umană” din Eșalonul al doilea). Cei doi au legitimat-o pe Mariana, care li s-a plâns că fusese alungată din casă în puterea nopții de cunoscuta cântăreață. Fata susține că patrula ar fi plimbat-o fără rost pe străzi vreo trei-patru ore. La un moment dat, fetei i s-a făcut frig, iar milițianul i-ar fi oferit trenciul lui. Apoi, ar fi convins-o să se întoarcă la garsonieră și să se împace cu faimoasa ei gazdă – „Parcă ar fi vrut să mă facă să o descopăr moartă!”. Ajunsă înapoi la garsonieră, ar fi simțit miros de fum și a spart ușa!... Restul e mister!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro